Mărturii vocaționale

Hmm…Vocația…

     Privind în trecut la anii copilăriei pot spune că vocația la viața de preoție nu a fost una dintre cele mai fascinante, cu apariții ale Domnului, cu dialoguri în timpul somnului sau alte lucruri asemănătoare și nu pot spune care a fost momentul special care a trezit în mine această chemare, ci a fost rodul mai multor evenimente.

Zilele seminarului

     Între 11 și 13 mai 2018 Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași și-a deschis porțile larg pentru a-i primi pe tinerii dor­nici să cunoască seminarul, dornici să se pună la dispoziția Domnului pentru a afla propria chemare. În acest sens, părinții formatori și seminariștii le-au pregătit trei zile pline de momente care să dea naș­tere oportunității unui sincer dis­cernământ vocațional și pentru a experimenta viața de seminar.

Anul pastoral în Gherăești

      Ce este așa numitul „an pasto­ral”? – pentru unii poate este o în­trerupere „ca din plop” a studiilor, poate pentru alții este un an de re­laxare, fără stres, etc. Pentru mine, studiile încă au continuat, numai că, nu în forma clasică – stai în bancă, iei notițe – ci, într-o formă care te implică trup și suflet, inter­acționând cu oamenii. Pot să spun că marele beneficiu de a face anul de pastorație într-o parohie este faptul că ai ocazia să cunoști și să trăiești alături de credincioșii unei comunități fiecare moment din via­ța lor.

„Vino și urmează-mă!”

Când Dumnezeu cheamă la viață, El pune în fiecare dintre noi o sămânță specială, ce poartă numele de vocație. Vocația e parte din identitatea personală, iar viața nu este altceva decât un timp pe care Dumnezeu ni-l acordă pentru a descoperi această vocație.

„Vocațiuniune”

Când ne gândim asupra vocației nu știm, pesemne, ce este ea în mod exact, când a venit și încotro se duce. Ea se poate rezuma într-o simplă viață sau chiar de-a lungul mai multor vieți; poate fi chiar viața însăși, cu suișurile și cu coborâșurile ei. Ea mai poate fi o călătorie, de la un suflet la altul, într-un carusel în care, dacă consimțim, putem fi conduși unde, poate, ne doream dintotdeauna. Totuși, pentru că nu întrunește nici un sens fix, vocația poate întruni pe oricine, poate fi toate acestea, și nu numai; poate fi ceea ce simțim noi că trebuie să fie.