Cugetari

Se caută un om ...

Se caută pentru Biserică un om capabil să renască în Duh în fiecare zi.

Se caută pentru Biserică un om, fără teamă pentru ziua de mâine,

fără teamă pentru ziua de azi, fără complexe faţă de trecut.

Se caută pentru Biserică un om căruia să nu-i fie teamă de a se schimba,

care nu se schimbă de dragul schimbării, care nu vorbeşte de dragul vorbirii.

Se caută pentru Biserică un om capabil să trăiască împreună cu alţii, să muncească împreună, să plângă împreună, să râdă împreună, să iubească împreună, să viseze împreună.

Şi tu eşti DARUL LUI DUMNEZEU pentru omenire!

Pasajul dintre cele două Testamente este caracterizat de un moment de tăcere: cuvântul, luat de la preotul Zaharia, îndepărtat de templu, se inserează în sânul a două mame, Elisabeta şi Maria. Dumnezeu scrie istoria sa într-un calendar al vieţii, în afara perimetrului sacru.

Zaharia s-a îndoit. Şi-a închis urechea inimii în faţa Cuvântului lui Dumnezeu, iar din acel moment a pierdut cuvântul de pe buze. Nu a ascultat, iar acum nu mai are nimic să spună. Şi totuşi, îndoielile bătrânului preot (defectele mele, dubiile mele) nu blochează acțiunea lui Dumnezeu. Pentru Elisabeta s-a împlinit timpul nașterii şi a dat la lumină un fiu… iar vecinii se bucurau împreună cu mama.