Lectio divina - Duminica a XXVIII-a din timpul de peste an

img

 I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeaşi privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezența lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării şi morţii tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creație şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în săraci şi suferinzi. Asta îţi cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl şi l-ai trimis pe Duhul Sfânt. Amin”.

 

 

II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu:

Când pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”. Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama [ta]!»”. Atunci el i-a zis: „Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”. Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”. Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogăţii. Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!”. Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?”. Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

 

III. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?

Merg în întâmpinarea lui Isus în diferite momente din viaţa mea? Am curajul de a-l întreba ce trebuie să fac pentru a avea viaţa veşnică? Împlinesc sau nu împlinesc poruncile din legea lui Dumnezeu? Las ca Domnul să mă privească şi să mă îndrăgească? Ce lucruri ar trebui să părăsesc pentru a-l urma în mod integral pe Domnul? Devin trist şi mă descurajez în faţa propunerii lui Isus? De ce? Ce tip de „bogăţii” mă subjugă astăzi? Mă pot „lipsi” de aceste bogăţii pentru a-l urma pe Învăţătorul, pentru a avea viaţă veşnică şi a mă mântui?

IV. O cheie de lectură:

Textul pe care vrem să-l medităm are trei părţi bine definite însă profund legate între ele:

1. Episodul cu omul bogat (vv. 17-22).

2. Reflecţia cu privire la cei bogaţi (vv. 23-25).

3. Cateheza despre darul mântuirii (vv. 26-27).

În prima parte se apropie de Isus un om în manieră foarte intempestivă şi neliniştită: vine alergând, îngenunchează şi îl întreabă ce trebuie să facă pentru a avea viaţa veşnică. De vreme ce omul l-a numit „învăţător bun”, Isus „se joacă” cu această expresie pentru a clarifica faptul că El este realmente bun pentru că este Dumnezeu şi numai Dumnezeu este complet bun. Domnul îi aminteşte de câteva dintre porunci şi omul îi spune că le-a îndeplinit încă din tinereţe… Atunci Isus îl va invita la urmarea lui spunându-i să vândă tot ce are, să dea banii la săraci şi să-l urmeze ca ucenic preaiubit. Însă omul nu îndrăzneşte să facă acest pas înainte… S-a întristat şi a plecat mâhnit, pentru că era foarte bogat…

Acest episod dă ocazie pentru o reflecţie a Domnului cu privire la cei „bogaţi”. Isus spune că este foarte greu pentru cel care are multe bunuri să-l poată accepta pe Dumnezeu ca Domn şi Rege al său. În faţa uimirii ucenicilor, el va insista pe ideea că este foarte greu de a intra în împărăţia lui Dumnezeu. Dă un exemplu practic imposibil, şi anume o cămilă să treacă prin urechea unui ac. Însă exemplul nu este pentru a semnala realitatea în mod amar ci pentru a-i da loc lui Dumnezeu care este singurul care poate să facă asta.

În al treilea rând Isus prezintă mântuirea ca pe un dar al lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate mântui pe sine însuşi: „Lucrul acesta este cu neputinţă pentru oameni”; însă nu este aşa pentru Domnul deoarece „pentru Dumnezeu toate sunt cu putinţă”. Dumnezeu este cel care ne mântuieşte…

 

V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: Psalmul 15 (14): Oaspetele lui Dumnezeu

 

VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acțiuni concrete pentru această săptămână.