Acum, în contextul unei pandemii care a paralizat mersul firesc al lucrurilor și a transformat deja stilul de viață al multor oameni, vreau să transmit un mesaj: Cuvântul lui Dumnezeu dă viața și ne îndeamnă să ne întărim unii pe alții în credință, speranță și iubire.
Legat de nesiguranța declanșată în lumea întreagă de virusul acesta capabil să aducă moartea atât de aproape de noi înșine dar și de persoanele dragi nouă, mi-a venit în minte o istorioară pe care am auzit-o nu de mult:
Un turist ce călătorea prin Franța zilelor noastre, secularizată și tot mai libertină, după ce a vizitat câteva muzee și locuri cu o bogată valoare istorică, în drumul său a intrat într-o biserică. La ceas de seara, acolo în biserica aceea se celebra Sfânta Liturghie. A rămas și el prezent din inerție și a ascultat până la sfârșit celebrarea liturgică pentru că și-a adus aminte din copilăria și tinerețea lui că era și el un creștin practicant. Desigur, a remarcat rapid că în biserică, la ora aceea când se celebra liturghia, prezenți erau doar 5 oameni; de fapt, mai bine spus, erau 5 femei în vârstă risipite prin băncile din față plus preotul.
Femeile au participat cu evlavie și s-au împărtășit cu Trupul lui Cristos ținând mâinile strâns împreunate. Se putea observa, povestea turistul, cum acele femei emană de lumina credinței, erau cuprinse de o speranță puternică și de o legătură specială de iubire.
După Sfânta Liturghie, turistul s-a dus în sacristie și după ce l-a salutat pe preotul care de acum era și el destul de în vârstă, cu părul încărunțit de trecerea anilor, l-a întrebat de ce mai celebrează Sfânta Liturghie cu doar câteva femei în biserică, ce rost mai are să celebreze?
Și părintele, cu o voce plină de încredere, i-a răspuns:
- Dragul meu, tu ai văzut doar 5 femei în vârstă prezente în biserică la Sfânta Liturghie. Eu în schimb, am simțit că biserica era plină în acele momente; acele femei au adus cu ele la Sfânta Liturghie atât de mulți oameni încât, spiritual, biserica era plină. În gândurile și în inimile lor i-au purtat pe copiii și nepoții lor, pe vecinii și prietenii lor, pe toți cei apropiați cărora le-au dorit binele și pentru care s-au rugat la Sfânta Liturghie ca Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i ferească de orice rău trupesc sau sufletesc. Crede-mă, biserica a fost plină de prezența tuturor acelor persoane pe care femeile acelea 5 le-au purtat în gând și în inimă!
De ce am relatat această istorioară? Pentru simplu motiv că mai multe dieceze catolice (printre care și cea în care activez eu ca preot) s-au conformat cerințelor conducătorilor politici și a guvernelor în fața pericolului care se numește Coronavirus, și au stabilit reguli în ceea ce privește activitatea pastorală din comunitățile de creștini. Da, mă simt ciudat, straniu chiar, când nu mai pot celebra Sfânta Liturghie nici măcar pentru câțiva oameni ce vin la Biserică. Dar credința acestor oameni puțini, îmi permite să o asemăn cu aceea a celor 5 femei din istorioara de mai înainte, mă ajută să cred mai profund în milostivirea lui Dumnezeu, să sper mai mult că va fi bine și să iubesc mai atent pe toți.
Covid 19 ne poate face să ne trăim mai profund credința și să înțelegem rostul rugăciunii zilnice și al participării la Sfânta Liturghie (cel puțin în Ziua Domnului - Duminica)
Covid 19 ne poate face mai atenți unul cu celălalt, ne poate face să ne respectăm și să dăm dovadă că iubirea este importantă, poate cea mai importantă trăire în acest timp de criză.
Covid 19 ne poate întări speranța că și această încercare va trece mai devreme sau mai târziu și vom deveni creștini mai buni, mai înțelegători, mai conștienți…
Pr. Paul Cristian Niculăeși