capitolul i
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1 § 1. Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi este o instituţie bisericească de formare umană, spirituală, pastorală şi teologică a candidaţilor la Preoţie. Acesta a fost înfiinţat conform canoanelor bisericeşti şi fondat în anul 1886 de către primul episcop al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, Mons. Nicolae Iosif Camilli, împlinind astfel dorinţa papei Leon al XIII-lea şi primind toate aprobările necesare de la autorităţile statului român, în persoana prim-ministrului Mihail Kogălniceanu. De atunci, Institutul a funcţionat încontinuu, cu excepţia perioadei 1948-1956, când a fost închis de regimul comunist. În anul 1956, din punct de vedere civil, a fost redeschis ca „secţia română” a Institutului Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, unde funcţiona „secţia maghiară”, şi ambele secţii au fost recunoscute în 1965 de către statul român ca „Institutul Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar”, prin decizia Departamentului Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniştri, Direcţiunea Studii, nr. 11.141 din 31.07.1965. Din anul 1990, statul român – prin decizia Ministerului Cultelor, Direcţia Economică şi de Administraţie, nr. 2589 din 23.04.1990 – recunoaşte structura autonomă a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, având un rector propriu şi funcţionând ca o organizaţie nonprofit, sub jurisdicţia episcopului Diecezei Romano-Catolice de Iaşi. Sediul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” este în oraşul Iaşi, str. Theodor Văscăuţeanu, nr. 6, cod 700462.
§ 2. Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, conform canoanelor Codului de drept canonic (cf. can. 232-264), este echivalent ca semnificaţie cu instituţia bisericească denumită Seminarul Mare Diecezan. De aceea, în textele prezentului Statut, termenii de Institut Teologic Romano-Catolic, respectiv Seminarul Mare Diecezan sunt echivalenţi. De asemenea, sunt echivalenţi şi termenii de student şi seminarist.
§ 3. Prin însuşi faptul fondării sale legitime, Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi funcţionează ca instituţie cu personalitate juridică din punct de vedere bisericesc şi civil, are cod de înregistrare fiscală, cont bancar, ştampilă, poate cumpăra, dobândi, poseda şi dispune de bunuri mobile şi imobile.
§ 4. Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi funcţionează în cadrul cultului romano-catolic şi este subordonat direct episcopului romano-catolic de Iaşi.
Art. 2 Reglementarea competenţelor Institutului se face de către episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, pe baza legislaţiei bisericeşti şi civile existente, a prevederilor prezentului Statut şi prin decizii proprii.
Art. 3 § 1. Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi are ca obiect de activitate şi scop principal formarea viitorilor preoţi diecezani.
§ 2. Formarea sacerdotală are ca punct de referinţă:
1. Documentele Conciliului al II-lea din Vatican: Optatam totius, Presbyterorum ordinis;
2. Codul de drept canonic (can. 232-264);
3. Diferite documente promulgate de către Sfântul Scaun: Papa Ioan Paul al II-lea, Pastores dabo vobis (1992); Congregaţia pentru Cler, Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis (2016), Papa Francisc, Veritatis gaudium (2017).
§ 3. Din punctul de vedere al clasificării activităţilor din economia naţională (CAEN), Institutul Teologic Romano-Catolic are ca obiect de activitate codul CAEN 9491 – activităţi ale organizaţiilor religioase.
Art. 4 Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi este o comunitate distinctă care funcţionează ca organizaţie nonprofit, într-un cadru legal delimitat de:
1. Constituţia României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767, din 31 octombrie 2003.
2. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.
3. Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată.
4. Codul de drept canonic al Bisericii Romano-Catolice, recunoscut prin H.G. nr. 1218/01.10.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 798/2008.
Art. 5 În baza prevederilor prezentului Statut, se vor elabora şi vor fi supuse aprobării episcopului Diecezei Romano-Catolice de Iaşi regulamente privind:
a) Proiectul formativ integral;
b) Regulamentul de organizare şi funcţionare a vieţii comunitare din Seminar;
c) Regulamentul studiilor;
d) Regulamentul admiterii candidaţilor în Institut;
e) Regulamentul funcţionării bibliotecii Institutului;
f) Regulamentul activităţii financiar-administrative.
capitolul ii
IDENTITATEA COMUNITĂŢII, MISIUNEA
ŞI OBIECTIVELE
Art. 6 § 1. Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, în baza prevederilor Codului de drept canonic, are ca obiectiv principal formarea integrală a candidaţilor la Preoţie pentru Biserica Romano-Catolică.
§ 2. Formarea integrală a candidaţilor la Preoţie se desfăşoară pe o durată de şapte ani: un bieniu filosofic, un cvadrieniu teologic şi un an diaconal-pastoral.
§ 3. Primul responsabil al formării viitorilor preoţi este episcopul. Acestuia îi revine prima şi ultima responsabilitate referitoare la discernământul şi la formarea candidaţilor pe care îi consideră apţi pentru Preoţie.
§ 4. Datorită complexităţii actului formativ, episcopul împarte această datorie a sa cu unii preoţi aleşi de acesta, bine pregătiţi pentru o astfel de misiune, care acţionează în deplină comuniune cu acesta, în conformitate cu directivele sale şi care îl reprezintă zi de zi în comunitatea Seminarului.
§ 5. Toţi cei care participă la formarea viitorilor preoţi sunt chemaţi să actualizeze şi să aplice Proiectul formativ al Seminarului, adaptându-l la fiecare persoană în parte şi introducându-l în contextul eclezial local.
Art. 7 Formarea integrală pentru Preoţie se realizează prin patru componente esenţiale:
a) formarea umană este fundamentul întregii formări sacerdotale. Fără o formare umană adecvată, întreaga formare sacerdotală ar fi privată de fundamentul său necesar. Aceasta are ca obiective îmbogăţirea şi maturizarea personalităţii seminariştilor, în aşa fel încât aceştia să dobândească o conştiinţă morală dreaptă şi o voinţă fermă. În acest sens, vor fi cultivate acele virtuţi care sunt mai necesare şi apreciate în viaţa comunitară şi în contextul social: echilibrul, dragostea de adevăr, simţul responsabilităţii, respectul datorat oricărei persoane, curajul, coerenţa, spiritul de jertfă, modalitatea de a relaţiona, sinceritatea, discreţia, modul matur de a se prezenta şi de a se exprima în public.
De asemenea, dimensiunea umană a formării se îngrijeşte de trăsăturile care indică maturitatea umană: inteligenţa deschisă către adevăr, voinţa care să coordoneze energiile proprii către obiectivul propus, factorul trupesc recunoscut şi asumat ca limbaj şi mod de exprimare, în slujba persoanei umane, grija pentru persoana proprie, în curăţenie şi în îmbrăcăminte, în capacitatea de a întreţine relaţii normale, sincere, cu bărbaţi şi femei, la nivel simetric sau asimetric, afectivitatea care face ca o persoană să înveţe să iubească cu o iubire neîmpărţită, identitatea suficient de consistentă, hrănită de o libertate interioară mereu crescândă, conştiinţa de sine, extinsă la toate componentele personalităţii, gestionarea liberă, constructivă şi responsabilă a persoanei proprii, stilul de viaţă, caracterizat de dăruire de sine, de slujire şi de angajare zilnică.
b) formarea spirituală este inima şi centrul formării la Preoţie. Aceasta doreşte să cultive relaţia cu Isus, elementul decisiv al formării spirituale. Pentru fiecare viitor preot, formarea spirituală constituie centrul care unifică şi însufleţeşte fiinţa şi acţiunea sa. Seminarul favorizează această experienţă interioară inspirându-se din pedagogia adoptată de Isus faţă de cei doisprezece apostoli.
Relaţia personală cu Isus Cristos este asigurată prin participarea zilnică la celebrarea sfintei Liturghii, meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea zilnică, frecvenţa cu care se apropie de sacramentul Spovezii, direcţiunea spirituală sub călăuzirea directorului spiritual, pregătirea pentru cunoaşterea, stimarea, iubirea şi trăirea darului celibatului în adevăratele sale motivaţii evanghelice, spirituale şi pastorale.
c) formarea intelectuală este importantă pentru însuşirea învăţăturii Bisericii şi pentru transmiterea evangheliei. Aceasta are în vedere formarea unor preoţi cu o credinţă matură. Viitorii preoţi se pregătesc să dialogheze cu o societate pluralistă, transmiţând fundamentele credinţei creştine în contextul istoric actual. Însăşi natura slujirii preoţeşti presupune dorinţa aprofundării şi transmiterii permanente a învăţăturii creştine. Atitudinea şi disponibilitatea faţă de studiul teologic se numără printre semnele vocaţiei la Preoţie.
Pe de altă parte, dimensiunea intelectuală a formării este interesată de realizarea unei legături fireşti între ştiinţa teologică şi trăirea teologică. Terenul propice pentru cultivarea reflecţiei teologice este constituit de rugăciune şi de relaţiile frăţeşti din sânul comunităţii.
Această dimensiune a formării se realizează în cadrul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, care colaborează, în acest sens, cu Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Facultatea gestionează procesul de formare intelectuală a seminariştilor, conform legilor în vigoare care privesc învăţământul teologic universitar.
Absolvenţii Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi obţin, în virtutea afilierii la Facultatea de Teologie de pe lângă Universitatea Pontificală „Sfântul Ioan din Lateran” de la Roma (Italia), Diploma de bacalaureat în teologie, cu recunoaştere ecleziastică, iar prin înscrierea la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Diploma de licenţă şi, ulterior, master în teologie, ambele recunoscute de statul român şi de statele care au aderat la „procesul Bologna”.
Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi promovează relaţii de colaborare în domeniul formativ cu institute similare din ţară şi din străinătate, iar prin afilierea la Universitatea Pontificală „Sfântul Ioan din Lateran” de la Roma şi colaborarea cu Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, este conectat la circuitul valorilor şi al culturii teologice catolice mondiale.
d) formarea apostolică sau pastorală constituie scopul întregii formări pentru Preoţie. Aceasta se realizează printr-o reflecţie matură şi printr-o aplicaţie practică. Fiecare seminarist trebuie să fie înflăcărat de zel pentru mântuirea oamenilor şi să dobândească treptat o profundă conştiinţă a misiunii sale în Biserică, pentru a deveni apt să exercite slujirea preoţească într-o manieră corespunzătoare.
Formarea pastorală în Seminarul din Iaşi este integrată, întrucât le permite tinerilor candidaţi să-şi arate responsabilitatea într-un sector specific al pastoraţiei; circumscrisă, având în cursul anului academic câteva perioade destinate practicii pastorale; graduală, potrivită pentru diferitele etape ale formării; diferenţiată în ceea ce priveşte activităţile şi experienţele pastorale; evaluată întrucât este supusă analizei responsabililor diferitelor sectoare pastorale şi formatorilor din Seminar.
capitolul iii
PRINCIPII DE ORGANIZARE
ŞI DE FUNCŢIONARE
Art. 8 Comunitatea Seminarului Mare este o comunitate eclezială, în comuniune cu episcopul diecezan şi cu întreaga Biserică Romano-Catolică. Aceasta este constituită din următorii membri: preoţii formatori, preoţii profesori, studenţii (seminariştii) Institutului, călugăriţele consacrate, personalul auxiliar şi administrativ.
Art. 9 Comunitatea Institutului Teologic Romano- Catolic este deschisă cetăţenilor români şi străini, în condiţiile impuse de organizarea internă. Condiţiile necesare aparţinerii la comunitatea Seminarului sunt: idoneitatea morală, competenţa profesională şi abilitarea corespunzătoare ratificată de episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi.
Art. 10 § 1. În Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi sunt admişi ca seminarişti tineri botezaţi, de religie romano-catolică, apţi din punct de vedere moral şi spiritual, sănătoşi din punct de vedere fizic şi psihic, liberi, cu intenţie dreaptă şi care au promovat examenul de bacalaureat.
§ 2. Intrarea candidaţilor la Preoţie în Seminarul din Iaşi presupune parcurgerea a două etape, după ce în prealabil candidaţii prezintă în dosarul personal toate documentele necesare:
a) susţinerea colocviului vocaţional în faţa unei comisii numite şi prezidate de rectorul Seminarului;
b) susţinerea examenului de admitere la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, conform metodologiei examenului de admitere stabilite de conducerea acestei instituţii de învăţământ.
§ 3. Admiterea candidaţilor în Seminar este supusă spre ratificare episcopului Diecezei Romano-Catolice de Iaşi.
capitolul iv
FUNCŢIILE ŞI ORGANISMELE
DE CONDUCERE
Art. 11 § 1. Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” se bucură de personalitate juridică în Biserica Romano-Catolică şi în faţa Statului Român. Acesta se află sub jurisdicţia episcopului Diecezei Romano-Catolice de Iaşi. Episcopul, constituit păstor al Bisericii, are obligaţia şi dreptul propriu şi exclusiv de a-i forma pe cei care sunt destinaţi slujirilor sacre.
§ 2. Episcopul Romano-Catolic de Iaşi coordonează întreaga activitate de formare a viitorilor preoţi prin Consiliul Formatorilor.
§ 3. Episcopul Romano-Catolic de Iaşi, după aprecierea sa prudentă şi după consultarea Consiliului General, numeşte rectorul, formatorii, directorii spirituali, prefectul de studii, directorul economic şi profesorii care vor preda în Institut.
§ 4. Episcopul Romano-Catolic de Iaşi aprobă Statutul, Proiectul formativ şi Regulamentele de organizare şi funcţionare a Seminarului Mare Diecezan.
Art. 12 § 1. Rectorul este conducătorul instituţiei şi reprezentantul său legal în faţa autorităţilor bisericeşti şi civile. El este primul responsabil al vieţii din Seminar, fiind coordonatorul principal al tuturor sectoarelor de activitate din Institut. Acesta veghează, cu prudenţă şi bunătate, la respectarea normelor generale ale Bisericii cu privire la formarea viitorilor preoţi, la respectarea Statutului, a Proiectului formativ integral şi a Regulamentelor Institutului, precum şi a legislaţiei civile în vigoare.
§ 2. Rectorul are următoarele competenţe:
a) coordonează activitatea educativ-formativă, spirituală, doctrinală, pastorală şi administrativă a Seminarului;
b) menţine legături strânse cu Biserica locală şi în special cu episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi;
c) veghează la împlinirea obiectivelor inspirate din natura eclezială a Seminarului;
d) coordonează planul anual de formare;
e) conduce desfăşurarea activităţilor formative în comunitatea Seminarului;
f) stabileşte echilibrul necesar între persoană şi comunitate, libertate şi disciplină, dialogând cu seminariştii pentru a cunoaşte problemele reale ale fiecăruia;
g) se îngrijeşte să fie respectată relaţia corectă între forul intern şi forul extern;
h) evaluează idoneitatea fiecărui candidat în parte, înaintea promovării la slujiri şi hirotoniri;
i) are grijă ca seminariştii să cunoască şi să respecte normele generale ale Bisericii privind formarea sacerdotală;
j) veghează ca formarea sacerdotală să fie trăită de fiecare seminarist într-un climat de responsabilitate, sinceritate şi caritate creştină;
k) cu votul deliberativ al Consiliului Formatorilor, decide retragerea din Seminar a acelor seminarişti care nu se integrează în spiritul şi normele Institutului;
l) numeşte şi eliberează din funcţie personalul auxiliar şi administrativ;
m) reprezintă Institutul în relaţiile cu autorităţile bisericeşti şi civile.
§ 3. Rectorul poate delega unele dintre competenţele sale formatorilor, prefectului de studii sau directorului economic, având totuşi obligaţia să cunoască diferitele stadii ale activităţilor delegate.
Art. 13 § 1. Formatorul are ca misiune principală însoţirea seminariştilor în drumul formării spre Preoţie.
§ 2. Formatorul are următoarele atribuţii:
a) colaborează în mod direct cu rectorul la realizarea Proiectului formativ;
b) discerne autenticitatea chemării la Preoţie a seminariştilor;
c) însoţeşte printr-un dialog constant pe fiecare seminarist în parte aflat pe drumul formării;
d) susţine cu învăţături practice fiecare etapă de formare în care se găsesc seminariştii;
e) supraveghează respectarea de către seminarişti a normelor şi a regulilor stabilite de Proiectul formativ şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a vieţii comunitare în Seminar;
f) evaluează idoneitatea fiecărui candidat în parte, înaintea promovării la slujiri şi hirotoniri;
g) îndeplineşte funcţia de secretar al Institutului.
Art. 14 § 1. Directorul spiritual coordonează formarea spirituală a seminariştilor.
§ 2. Directorul spiritual are următoarele atribuţii:
a) îi însoţeşte pe seminarişti în drumul spre sfânta Preoţie, prin direcţiunea spirituală, ajutându-i în discernământul vocaţional;
b) susţine din interior efortul de formare integrală a seminariştilor;
c) coordonează programul zilnic de rugăciune şi meditaţie al seminariştilor;
d) animă viaţa spirituală a comunităţii şi organizează zilele de reculegere şi exerciţiile spirituale pentru seminarişti;
e) veghează la respectarea relaţiei corecte între forul intern şi forul extern;
f) promovează un climat de comuniune, de încredere şi de dialog între seminarişti.
Art. 15 § 1. Prefectul de studii coordonează formarea teologică a seminariştilor.
§ 2. Prefectul de studii are următoarele atribuţii:
a) lucrează sub directa coordonare a rectorului şi în deplină colaborare cu formatorii şi profesorii pentru formarea teologică a seminariştilor;
b) se îngrijeşte de relaţia Institutului Teologic Romano- Catolic cu Facultatea de Teologie a Universităţii „Sfântul Ioan din Lateran” din Roma, la care este afiliat Institutul, precum şi cu alte instituţii similare din ţară, pentru promovarea obiectivelor Seminarului;
c) în acord cu decanul Facultăţii de Teologie Romano- Catolică din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, stabileşte planul de învăţământ, statul de funcţii, orarul şi programarea examenelor;
d) redactează Raportul anual de activitate academică, pe care îl prezintă Consiliului General şi decanului Facultăţii de Teologie a Universităţii „Sfântul Ioan din Lateran” din Roma;
e) însoţeşte studenţii în redactarea lucrării finale de bacalaureat în teologie;
f) veghează la bunul mers al bibliotecii Institutului.
Art. 16 § 1. Directorul economic coordonează administraţia obişnuită a Institutului.
§ 2. Directorul economic are următoarele atribuţii:
a) organizează, conduce şi răspunde de activitatea administrativă şi financiar-contabilă a Institutului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
b) gestionează ansamblul patrimonial al Institutului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi normele sau reglementările interne ale Bisericii Romano-Catolice;
c) coordonează contabilitatea cheltuielilor şi a veniturilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
d) consemnează corect şi la timp, în scris, în momentul efectuării acesteia, în documente justificative, orice operaţiune contabilă;
e) asigură şi răspunde de îndeplinirea la termen a obligaţiilor Institutului faţă de bugetul statului şi terţi, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
f) răspunde de respectarea programului de lucru şi a disciplinei muncii în cadrul sectorului administrativ al Institutului;
g) elaborează bilanţul estimativ anual, pe care-l prezintă Consiliului de Administraţie;
h) prezintă Consiliului de Administraţie planul de achiziţii;
i) menţine în ordine şi aduce la zi arhiva Administraţiei;
j) îi prezintă lunar rectorului o dare de seamă detaliată a bilanţului de intrări/ieşiri;
k) coordonează activitatea din gospodăriile anexe;
l) coordonează activitatea personalului auxiliar.
Art. 17 § 1. Secretarul are misiunea de a elibera, arhiva, inventaria şi îndosaria toate documentele emise sau primite de Institut.
§ 2. Secretarul are următoarele atribuţii:
a) întocmeşte şi ţine la zi dosarele personale ale seminariştilor;
b) pregăteşte documentele aflate pe ordinea de zi a şedinţelor Consiliului General, a Consiliului de Administraţie şi a Consiliului Formatorilor;
c) eliberează adeverinţe la cerere;
d) se îngrijeşte de corespondenţa Seminarului cu diferite instituţii din ţară şi din străinătate;
e) întocmeşte şi actualizează baza de date;
f) primeşte, gestionează şi expediază corespondenţa simplă;
g) redactează procesele-verbale ale tuturor şedinţelor de lucru;
h) actualizează site-ul web al Institutului.
Art. 18 § 1. Consiliul Formatorilor este un organism decizional colegial în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaşi. Acesta este alcătuit din: episcop, rector, formatori, prefectul de studii, directorii spirituali şi directorul economic. Această echipă formativă însoţeşte formarea viitorilor preoţi din punct de vedere uman, spiritual, intelectual şi pastoral, într-o lucrare comună bazată pe dialog, responsabilitate, ascultare şi respect faţă de persoană.
§ 2. Consiliul Formatorilor este prezidat de rector şi se întruneşte cu o frecvenţă săptămânală. Totuşi, în funcţie de situaţiile concrete, rectorul poate convoca acest Consiliu ori de câte ori necesităţile o impun. Atunci când este prezent, episcopul diecezan prezidează şedinţele Consiliului Formatorilor.
§ 3. Consiliul Formatorilor are următoarele atribuţii:
a) organizează întâlniri periodice cu seminariştii;
b) evaluează periodic stadiul formării fiecărui seminarist şi redactează în scris observaţiile formatorilor;
c) propune condiţiile specifice de admitere/exmatriculare în/din Institut;
d) participă prin vot activ (în afară de directorii spirituali) la scrutinele pentru admiterea şi promovarea la slujiri şi la ordinele sacre;
e) stabileşte burse şi alte forme de susţinere şi de recompensare a seminariştilor;
f) stabileşte desfăşurătorul anului academic;
g) alege şi propune seminarişti pentru studii de specializare şi stagii de practică pastorală;
h) propune episcopului trimiterea de preoţi la studii de specializare sau numirea de noi profesori în Institut.
Art. 19 § 1. Consiliul General al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi este un organism consultativ care funcţionează sub coordonarea rectorului. Acest Consiliu este constituit din episcop, Consiliul Formatorilor şi din preoţii profesori stabili şi invitaţi ai Institutului. Se întruneşte periodic, la începutul şi la sfârşitul fiecărui semestru, sau ori de câte este necesar. Rectorul stabileşte şi ordinea de zi. Atunci când este prezent, episcopul diecezan prezidează şedinţele Consiliului General.
§ 2. Consiliul General este consultat în următoarele situaţii:
a) adoptarea Statutului şi a Regulamentelor de funcţionare a Institutului, precum şi a modificărilor acestora;
b) elaborarea planurilor de învăţământ;
c) activitatea formativă şi administrativă a Institutului;
d) stabilirea unor colaborări cu instituţii similare din ţară şi din străinătate;
e) numirea de noi profesori în Institut;
f) alegerea şi trimiterea unor seminarişti sau preoţi pentru studii de specializare în străinătate.
Art. 20 § 1. Consiliul de Administraţie coordonează activitatea administrativă a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi.
§ 2. Consiliul de Administraţie este format din episcop, rector, director economic, formatori, doi reprezentanţi ai Consiliului General şi un reprezentant al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, desemnat de episcop.
§ 3. Consiliul de Administraţie se întruneşte cu regularitate la începutul şi sfârşitul fiecărui semestru şi este prezidat de rector. Totuşi, în funcţie de situaţiile concrete, rectorul poate convoca acest Consiliu ori de câte ori necesităţile o impun. Atunci când este prezent, episcopul diecezan prezidează şedinţele Consiliului de Administraţie.
§ 4. Consiliul de Administraţie este un organism colegial şi are următoarele atribuţii:
a) asigură gestionarea operativă a Institutului în plan economic şi administrativ;
b) stabileşte politicile contabile şi aprobă planificarea financiară;
c) analizează şi avizează propuneri cu privire la planul de investiţii;
d) gestionează schemele de încadrare a preoţilor şi a personalului auxiliar şi administrativ;
e) coordonează redactarea şi realizarea de proiecte necesare susţinerii activităţilor instituţiei;
f) analizează şi avizează propuneri cu privire la alocarea unor spaţii necesare activităţilor formative şi de cercetare.
Art. 21 Episcopul diecezan se va îngriji să asigure Institutului un buget suficient, pentru buna desfăşurare a activităţilor formative, didactice şi administrative.
capitolul v
ALEGEREA ŞI NUMIREA ÎN FUNCŢIILE
ŞI ÎN ORGANISMELE DE CONDUCERE
Art. 22 Alegerea şi numirea în funcţiile şi organismele de conducere ale Institutului se face de către episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi.
Art. 23 Rectorul Institutului este numit de episcopul Diecezei de Iaşi, după aprecierea sa prudentă şi după consultarea Consiliului General.
Art. 24 Alegerea şi numirea unei persoane într-un organism de conducere se face numai cu consimţământul acesteia.
Art. 25 Durata mandatului organismelor de conducere este de patru (4) ani, cu posibilitate de reînnoire.
capitolul vi
COMPETENŢE DECIZIONALE
Art. 26 Pentru realizarea misiunii specifice şi a obiectivelor stabilite, organismele de conducere iau hotărâri privind:
a) redactarea Proiectului formativ general şi aplicarea acestuia în fiecare dintre etapele sale;
b) acceptarea sau neacceptarea seminariştilor la diferitele etape ale procesului de formare (admissio, lectorat, acolitat, diaconat, prezbiterat);
c) organizarea vieţii liturgice în Seminar;
d) structurile proprii de organizare;
e) acorduri de colaborare cu alte instituţii din ţară şi din străinătate;
f) asigurarea condiţiilor materiale pentru buna desfăşurare a vieţii şi a activităţii în Institut;
g) utilizarea resurselor financiare în conformitate cu necesităţile Institutului.
Art. 27 În domeniul activităţii didactice şi de cercetare, organismele de conducere ale Institutului se consultă cu Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi atunci când se iau decizii privind:
a) planurile de învăţământ, statele de funcţii, orarul şi programarea examenelor;
b) organizarea de manifestări ştiinţifice;
c) organizarea concursurilor de admitere şi de ocupare a posturilor didactice;
d) acordarea de burse şi recompense.
Art. 28 Organismele de conducere iau decizii care privesc sectorul administrativ-financiar, în următoarele cazuri:
a) achiziţionarea şi vânzarea de bunuri;
b) lucrări de reparaţie şi de restaurare;
c) lucrări în gospodăriile anexe;
d) gestionarea de fonduri;
e) alocarea de premii şi compensaţii studenţilor şi angajaţilor instituţiei.
capitolul vii
DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE
MEMBRILOR INSTITUTULUI
Art. 29 Drepturile şi îndatoririle preoţilor formatori şi ale preoţilor profesori din Institut sunt următoarele:
a) dreptul la dezvoltare profesională şi la perfecţionare în ţară sau în străinătate;
b) dreptul la cercetare ştiinţifică, cu respectarea normelor magisteriului Bisericii;
c) dreptul de a fi remunerat;
d) dreptul la concediu medical şi de odihnă;
e) dreptul la prime şi recompense;
f) îndatorirea de a îndeplini integral şi la nivel optim obligaţiile profesionale;
g) îndatorirea de a respecta în orice împrejurare normele bisericeşti, codul de etică şi deontologia profesională;
h) îndatorirea de a respecta Statutul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, Proiectul formativ integral, Regulamentul de organizare şi funcţionare a vieţii comunitare în Seminar şi deciziile organismelor de conducere din Institut;
i) îndatorirea şi obligaţia de a preda disciplinele teologice conform învăţăturii Bisericii Romano-Catolice.
Art. 30 Seminariştii Institutului Teologic Romano- Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi au următoarele drepturi şi îndatoriri:
a) dreptul de a beneficia de cazare în spaţiile Seminarului, în perioada formării;
b) dreptul de a folosi spaţiile şi dotările Seminarului;
c) dreptul de a solicita cel puţin o întâlnire pe an cu rectorul Institutului;
d) dreptul de a urma, în condiţiile stabilite de episcopul diecezan, stagii de formare în cadrul altor instituţii similare din ţară sau din străinătate;
e) obligaţia de a-şi însuşi integral Proiectul formativ şi de a respecta regulamentele Seminarului;
f) obligaţia de a respecta indicaţiile transmise de cei care se ocupă de formarea lor;
g) obligaţia de a folosi spaţiile şi dotările Seminarului pentru scopul pentru care au fost create sau achiziţionate.
Art. 31 Drepturile şi îndatoririle personalului auxiliar şi administrativ:
a) dreptul de a fi remunerat;
b) dreptul la concediu medical şi de odihnă, conform normelor în vigoare;
c) dreptul la prime şi recompense;
d) obligaţia de a avea un comportament conform moralei creştine;
e) obligaţia de a nu înstrăina bunuri care aparţin instituţiei;
f) obligaţia de a nu dăuna în niciun fel imaginii Institutului, obiectivelor şi iniţiativelor sale;
g) obligaţia de a respecta fişa postului.
capitolul viii
AUTONOMIA INSTITUŢIONALĂ
Art. 32 Autonomia instituţională a Institutului Teologic Romano-Catolic se întemeiază pe prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, ale legislaţiei bisericeşti conţinute în Codul de drept canonic (1983) şi pe reglementări şi legi proprii.
Autonomia se manifestă în libertatea de decizie a Institutului Teologic Romano-Catolic faţă de organismele statale sau politice, în probleme care privesc structura Institutului, conceperea şi desfăşurarea activităţii de formare a viitorilor preoţi, activitatea administrativ-financiară, precum şi raporturile cu instituţii similare din ţară şi din străinătate.
Art. 33 Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi îşi desfăşoară activitatea în deplină autonomie şi libertate, într-un spaţiu propriu, cu un buget format din sume alocate de către Episcopia Romano- Catolică de Iaşi, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, organisme ale autorităţii de stat centrale şi locale, precum şi din donaţii şi finanţări din partea altor persoane fizice sau juridice.
Art. 34 § 1. Patrimoniul Institutului Teologic Romano- Catolic „Sfântul Iosif” cuprinde edificiile, terenurile şi dotările aflate în proprietatea sa ori puse la dispoziţia comunităţii seminariale de către Episcopia Romano- Catolică de Iaşi, pentru desfăşurarea procesului de formare sacerdotală, spaţii de locuit pentru studenţi, preoţi formatori şi profesori, pentru personalul auxiliar şi pentru călugăriţele consacrate, spaţii pentru cantină şi pentru studiu, locuri pentru desfăşurarea de activităţi culturale şi sportive. Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi deţine în patrimoniu şi bunuri imobile, maşini şi unelte destinate gospodăririi proprii şi activităţilor administrative.
§ 2. Spaţiul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” este inviolabil. Organele de ordine publică pot interveni în spaţiul Institutului numai după ce a fost înştiinţat rectorul Institutului sau un delegat al său. Camerele de locuit beneficiază de aceeaşi protecţie legală ca şi locuinţele particulare. Organele de ordine nu pot organiza razii şi alte operaţiuni de rutină fără permisiunea rectorului. În caz de urgenţă, este favorizată intervenţia serviciilor publice de Ambulanţă şi Pompieri.
§ 3. Accesul în spaţiul Institutului este stabilit de rector şi de Consiliul Formatorilor.
§ 4. Spaţiul Institutului nu poate fi utilizat pentru niciun fel de activitate a partidelor politice şi a altor organizaţii care promovează ideologii şi acţiuni politice.
§ 5. Bunurile imobile, mobile, terenurile aferente şi gospodăriile anexe care aparţin Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi nu pot fi folosite în activităţi care contravin scopului şi finalităţilor acestei instituţii.
Art. 35 Autonomia funcţională a Institutului se manifestă în:
a) dreptul de a-şi alcătui statele de funcţii în raport cu resursele umane şi financiare de care dispune, în deplină respectare a prevederilor legale în vigoare;
b) dreptul de a-şi stabili şi de a-şi revizui propriile structuri;
c) dreptul de a iniţia şi dezvolta cooperări şi schimburi la nivel naţional şi internaţional;
d) dreptul de a publica materiale care sunt de folos în procesul instructiv-educativ.
Art. 36 Autonomia administrativ-financiară a Institutului se realizează prin:
a) dreptul de a utiliza bugetul şi resursele financiare de care dispune, în funcţie de priorităţile şi deciziile proprii;
b) dreptul de a stabili contribuţii în funcţie de necesităţi, conform legii;
c) dreptul de a accepta donaţii;
d) dreptul de a acorda burse;
e) dreptul de a administra patrimoniul propriu, în funcţie de necesităţi;
f) dreptul de a avea unităţi de producţie şi de servicii;
g) dreptul de a desfăşura activităţi economice directe.
Art. 37 Finanţarea complementară se realizează prin contribuţiile studenţilor, bunuri obţinute prin producţie proprie, prestări de servicii, sponsorizări şi din donaţii interne sau externe.
Art. 38 Autonomia jurisdicţională a Institutului este reglementată de Codul de drept canonic şi reprezintă dreptul său de a decide prin organismele de conducere proprii asupra modului de aplicare a Statutului Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”, în condiţiile legii.
capitolul ix
PROCEDURA DE ADOPTARE
ŞI DE MODIFICARE A STATUTULUI
Art. 39 Statutul Institutului se adoptă de către membrii Consiliului General, prin vot secret, şi se aprobă de către episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, prin decret episcopal.
Art. 40 Statutul Institutului şi Regulamentele stabilite la articolul 5 constituie cadrul juridic în care îşi desfăşoară activitatea Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”, respectiv Seminarul Mare Diecezan din Iaşi.
Art. 41 Întrucât Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi aparţine Bisericii Romano-Catolice, în caz de desfiinţare, toate bunurile mobile şi imobile intră automat în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi.
Art. 42 Prezentul Statut a fost aprobat de episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, prin decretul episcopal nr. 2282, din data de 09.09.2021.
