1. Ce este formarea intelectuală?
„Formarea intelectuală este parte a formării integrale a preotului; mai mult, este în slujba slujirii sale pastorale şi are incidenţăşi asupra formării umane şi asupra celei spirituale, care din ea îşi iau un aliment rodnic”(Rf 117).
2. De ce este necesară o formare intelectuală a seminariştilor?
«Formarea intelectuală a candidaţilor la Preoţieîşi află justificarea specifică în însăşi natura ministerului sacerdotal şi-şidovedeşteurgenţa actuală în faţa provocării „noii evanghelizări” la care Domnul cheamă Biserica» (Rf 155).
3. Care este scopul formării intelectuale?
„Formarea intelectuală are ca scop obţinerea, din partea seminariştilor, a unei competenţe solide în domeniul filosofic şi teologic, precum şi a unei pregătiri culturale cu caracter general, aşa încât să le permită să vestească, în mod credibil şi comprehensibil pentru omul de astăzi, mesajul evanghelic, să se pună în mod rodnic în dialog cu lumea contemporană şi să susţină, cu lumina raţiunii, adevărul credinţei, arătându-i frumuseţea” (Rf 116).
a) Studiul materiilor propedeutice
«Deşi este vorba despre o etapă prealabilă şi pregătitoare pentru studiul filosofic şi teologic, etapa propedeutică pune accentul nu numai pe aspectul intelectual, ci şi pe, şi mai ales pe cel uman şi spiritual (Rf 155).Câteva materii care pot să caracterizeze studiile propedeutice:
- iniţierea în lectura Sfintei Scripturi, care să permită o primă cunoaştere a Bibliei în toate părţile sale:
- introducerea în misterul lui Cristosşi al Bisericii, în teologia Preoţieişi în liturgie, prin studiul Catehismului Bisericii Catolice şi al cărţilor liturgice; introducerea în documentele Conciliului al II-lea din Vatican şi în Magisteriul Bisericii, înainte de toate, în cel pontifical;
- elemente de spiritualitate prezbiterală, cu o atenţie deosebită faţă de principalele „şcoli” spirituale şifaţă de sfinţii care au oferit mărturia unei vieţi sacerdotale exemplare;
- elemente de istorie a Bisericii universale şi a Bisericii locale, în special înaspectelemisionare;
- hagiografia, cu referinţă la sfinţiişi la fericiţiiproprii ai diecezeisau ai regiunii;
- elemente de culturăumanistă, princunoaştereaoperelorautorilornaţionalişi a religiilornecreştinedinţarăşidinregiune;
- elemente de psihologie, care pot să-i ajute pe seminarişti în cunoaşterea de sine» (Rf 157).
b) Studiile filosofice
«Studiulfilosofieiconduce spre o înţelegereşi interpretare mai profundă a persoanei, a libertăţii sale, a relaţiilor sale cu lumeaşi cu Dumnezeu. Ea se dovedeşte a fi de mare urgenţă, nu numai datorită legăturii care există între argumentele filosofice şi misterele mântuirii studiate de teologie în lumina superioară a credinţei, dar şi datorită unei situaţii culturale, răspândită mai mult ca oricând, care exaltă subiectivismul drept criteriu şi măsură a adevărului […]. De asemenea, nu trebuiesubevaluatăimportanţafilosofieiîngarantareaacelei „certitudini a adevărului”, care numai ea poate sta la bazadăruirii personale totale lui IsusşiBisericii» (Rf 158).
«Prin acest parcurs de studii, va fi posibil să se stimuleze în seminarişti „dorinţa de a căuta cu rigurozitate adevărul, de a-l pătrunde şi de a-l demonstra, împreună cu recunoaşterea onestă a limitelor cunoaşterii umane”, şi într-o optică pastorală, acordând „multă atenţie raporturilor dintre filosofie şi adevăratele probleme ale vieţii”» (Rf 164).
c) Studiile teologice
«Formarea teologică trebuie să-l facă pe candidatul la Preoţie să posede o viziune a adevărurilor revelate de Dumnezeu în Isus Cristos şi o experienţă de credinţă a Bisericii, care să fie completă şi unitară: de aici, dubla exigenţă de a cunoaşte „toate” adevărurile creştine, fără a face alegeri arbitrare, şi de a le cunoaşte în mod organic.
Deci, este vorba despre o fază calificativă şi fundamentală a parcursului de formare intelectuală, pentru că, „prin studiu, mai ales cel al teologiei, viitorul preot aderă la cuvântul lui Dumnezeu, creşte în viaţa sa spirituală şi se dispune să îndeplinească slujirea sa pastorală”».
