L-am căutat în distracțiile mele, dar nu l-am găsit. L-am căutat în activitățile mele zilnice și nu l-am găsit. Simțeam că sunt însetat după el, simțeam cum inima mea ardea de dorul lui și parcă îl auzeam cum îmi șoptește „sunt aici”. „Unde ești?” I-am răspuns, „unde te găsesc?”, dar tot auzeam ca un refren parcă, „sunt aici”. Și am continuat să îl caut. Ceva nu mă lăsa să renunț. Aveam o dorință puternică de a-l găsi. Inima mea ardea de dorul lui, ardea după liniștea pe care el o oferă. Și l-am găsit!

Acolo unde găsești oameni ai lui Dumnezeu, oameni plini de bunătate și iubire, nu ai cum să nu te simți acasă în mijlocul lor, după cum spune și proverbul: „Omul sfințește locul”; iar acest lucru l-am experimentat pe deplin. De aceea, dacă ar fi să sintetizez într-un singur cuvânt experiența anului pastoral desfășurat în Parohia Romano-Catolică din Șcheia, acel cuvânt ar fi Acasă. Aparent nu este puțin lucru să spui „acasă” unui loc pe care nu îl cunoști, unor oameni pe care nu i-ai mai văzut înainte; însă când îți dai seama cu adevărat că omul sfințește locul prin viața lui de credință, prin disponibilitatea și simplitatea lui, prin grija și iubirea lui față de cel care vine la el, nu ai cum să nu te simți acasă.

     Privind în trecut la anii copilăriei pot spune că vocația la viața de preoție nu a fost una dintre cele mai fascinante, cu apariții ale Domnului, cu dialoguri în timpul somnului sau alte lucruri asemănătoare și nu pot spune care a fost momentul special care a trezit în mine această chemare, ci a fost rodul mai multor evenimente.

     Între 11 și 13 mai 2018 Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași și-a deschis porțile larg pentru a-i primi pe tinerii dor­nici să cunoască seminarul, dornici să se pună la dispoziția Domnului pentru a afla propria chemare. În acest sens, părinții formatori și seminariștii le-au pregătit trei zile pline de momente care să dea naș­tere oportunității unui sincer dis­cernământ vocațional și pentru a experimenta viața de seminar.

      Ce este așa numitul „an pasto­ral”? – pentru unii poate este o în­trerupere „ca din plop” a studiilor, poate pentru alții este un an de re­laxare, fără stres, etc. Pentru mine, studiile încă au continuat, numai că, nu în forma clasică – stai în bancă, iei notițe – ci, într-o formă care te implică trup și suflet, inter­acționând cu oamenii. Pot să spun că marele beneficiu de a face anul de pastorație într-o parohie este faptul că ai ocazia să cunoști și să trăiești alături de credincioșii unei comunități fiecare moment din via­ța lor.