Solemnitatea Tuturor Sfinţilor

Solemnitatea Tuturor Sfinţilor

     I. Invocă-l pe Duhul Sfânt

     Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră pentru ca să putem citi Scriptura precum ai citit-o şi explicat-o ucenicilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci şi suferinzi. Cuvântul tău să ne ajute să experimentăm, asemenea ucenicilor de la Emaus, puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. Amin.

     II. Lectio:

·  Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Matei 5,1-12:

În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: 3 "Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! 5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! 6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! 7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! 8 Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! 9 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! 10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 11 Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12a Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!"

· Caută să înţelegi ce spune textul:

     Contextul: Fericirile fac parte din „discursul-predica de pe munte” (Mt 5-7) în care Isus încredinţează comunităţii sale propriul statut sau magna charta. Acesta indică care este atitudinea ucenicilor lui Isus faţă de Dumnezeu, faţă de sine însuşi şi faţă de aproapele.

- Detalii semnificative: Locul semnalat de către Matei pentru acest discurs este muntele, spre deosebire de Luca (6,20-26) care îl aşează în contextul unei văi; această indicaţie geografică, împreună cu gestul lui Cristos de a se aşeza şi a învăţa, ar putea face aluzie la promulgarea decalogului de pe muntele Sinai. Isus este noul Moise care promulgă noua lege a noului popor al lui Dumnezeu.

-  Dintre cele nouă fericiri, primele opt sunt încadrate de menţiunea “Împărăţiei lui Dumnezeu” şi pot fi divizate în două grupuri de câte patru, fiecare grup terminându-se cu termenul “dreptate”. Primele patru manifestă relaţia creştinului cu Dumnezeu, celelalte patru cu aproapele.

- Trei cuvinte cheie ce ajută la înţelegerea textului:

  • ”Împărăţia cerurilor”: nu indică un loc, ci acţiunea de a domni, regalitatea, intervenţia plină de putere a lui Dumnezeu în ajutorul omului. Este paternitatea lui Dumnezeu care acţionează dincolo de aşteptările noastre făcându-ne fii ai săi şi dăruindu-ne capacitatea de a iubi ca şi Isus.
  • ”Dreptate”: acţiunea lui Dumnezeu poate fi numită dreptate, pentru că are scopul de a repune fiecare lucru în armonie cu planul lui Dumnezeu. Dreptatea este realizarea voinţei lui Dumnezeu cu ajutorul milostivirii sale în toţi cei care au căzut în păcat. Isus este dreptatea noastră.
  • ”Fericiţi”: descrie omul autentic care îşi realizează chemarea sa de a fi în comuniune cu Dumnezeu. De fapt omul este fericit doar dacă este în relaţie cu Dumnezeul milostivirii care ni se dezvăluie pe chipul lui Isus. Cele opt fericiri au o structură identică, indicând o condiţie în care se găseşte ucenicul (“săraci în duh”, samd), căreia îi urmează o acţiune a lui Dumnezeu. Rădăcina fericirii nu stă înainte de toate în situaţia dificilă a ucenicilor descrisă în prima parte, ci în acţiunea lui Dumnezeu: prin Isus, Dumnezeu este pentru ei, cu ei, unul dintre ei!

- Din prima fericire (“fericiţi cei săraci în duh”) decurg celelalte, care sunt o variaţiune pe tema sărăciei spirituale. Această sărăcie nu priveşte aşdar doar pe cei săraci în avere, ci şi pe cei săraci în ştiinţă şi voinţă; sărăcia existenţială devine astfel uşa pe care se intră în relaţie cu Dumnezeu. Sărăcia în duh este de fapt umanitatea însetată de sens şi iubire din fiecare dintre noi, umanitatea noastră reală care găseşte un răspuns în Isus Cristos.

III. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.

  • Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:  

-  Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?

-  Sunt cu adevărat fericit? Experimentez fericirea lui Isus în viaţa mea?

- Ce înseamnă pentru mine a fi sărac în duh?

IV. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul fericirii în duh, şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.

V. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.