O adevărată rugăciune: exemplul văduvei
I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră ca să putem citi Scriptura precum ai citit-o şi ai explicat-o Tu ucenicilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea, pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci şi suferinzi. Cuvântul tău să ne ajute să experimentăm, asemenea ucenicilor de la Emaus, puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. Amin.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu: (Lc 18,1-8)
În zilele acelea 1 Isus le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja. 2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi [căruia] nu-i era ruşine de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!». 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”.
III. Ce spune textul?: Liturgia acestei duminici ne pune în faţă un text din evanghelia lui Luca despre rugăciune, o temă scumpă lui. Pe parcursul lecturii este bine să dăm atenţie la următoarele: „Care sunt atitudinile persoanelor care apar în această parabolă?”.
Isus avea un alt mod de a vedea lucrurile vieţii. El vedea o revelare a lui Dumnezeu acolo unde toţi ceilalţi vedeau ceva negativ. Trăia atât de unit cu Tatăl încât totul se transforma pentru el în izvor de rugăciune. Sunt multe modalităţi prin care o persoană se poate exprima în rugăciune. Sunt persoane care spun: „Nu ştiu să mă rog”, dar vorbesc cu Dumnezeu toată ziua. Tu nu cunoşti astfel de persoane?
v.1: Cheia pentru a înţelege parabola Recomandarea de a ne ruga “întotdeauna, fără a ne descuraja” apare de multe ori în Noul Testament (1Tes 5,17; Rom 12,12; Ef 6,18). Era o caracteristică a spiritualităţii primelor comunităţi creştine şi totodată un punct asupra căruia Luca insistă atât în Evanghelie cât şi în Faptele apostolilor.
vv.2-3: Contrastul între văduvă şi judecător Isus ne prezintă două personaje, semn că el cunoaşte societatea timpului său precum şi contrastul violent între grupurile sociale. Pe de o parte un judecător insensibil, fără Dumnezeu. Pe de altă parte văduva care ştie la care uşă trebuie să bată pentru a obţine ceea ce i se datorează.
vv.4-5: Schimbarea care are loc în judecător şi motivul acestei schimbări Motivul este: să se elibereze de această continuă bătaie de cap. Motiv destul de relevant. Însă văduva obţine ceea ce vrea! Acesta este un fapt de fiecare zi, de care Isus se foloseşte pentru a ne învăţa să ne rugăm.
vv.6-8: O aplicaţie a parabolei Dumnezeu va face dreptate în scurt timp. Ceea ce importă în asemănarea prezentată este atitudinea văduvei care datorită insistenţei sale obţine ceea ce vrea.
v.8b: Cuvinte despre credinţă La sfârşit Isus exprimă un dubiu. Vom avea curajul să aşteptăm, să avem răbdare, chiar dacă Dumnezeu întârzie să ne răspundă? Este necesar să avem multă credinţă pentru a continua să rezistăm şi să acţionăm, în ciuda faptului că nu vedem rezultatul. Cine aşteaptă rezultate imediate va rămâne consternat.
IV. Ce-mi spune mie textul?
Care verset mi-a plăcut sau m-a mişcat mai mult? Care sunt atitudinile văduvei? Sau ce anume ne atinge mai mult în ceea e ea face sau spune? Ce ne loveşte în atitudinea şi în vorbirea judecătorului? De ce? Ce aplicaţie a parabolei face Isus? Ce anume ne învaţă parabola despre modul de a vedea viaţa şi persoanele?
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: Ps 63 (62).
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acțiuni concrete pentru această săptămână.
