În perioada 19-22 septembrie 2019 s-a desfășurat la Zagreb (Croația) Conferința Europeană cu tema „Formare și prevenție – Puterea ca slujire”. Simpozionul se înscrie în seria de inițiative pe care Biserica le promovează în vederea unei pregătiri specifice a clerului, a formatorilor din Seminarii și din casele de formare, în special în problematici referitoare la abuzurile din Biserică. Din Dieceza de Iași au participat pr. Marius Cojan (Seminarul Diecezan Mic), pr. Ciprian Bejan-Piser și pr. Eduard Soare (Seminarul Diecezan Mare).
În viața concretă a Bisericii puterea și slujirea sunt doi factori pozitivi, dar și adevărate provocări la care slujitorii Bisericii trebuie să reflecteze, plecând de la vulnerabilitatea personală și a tuturor celorlalți.
Această convingere a constituit tema de fond a Simpozionului dedicat formării și prevenției și intitulat „Puterea ca slujire”. Organizatorii acestui eveniment au fost Conferința Episcopală Croată, Consiliul Conferințelor Episcopale Europene, Congregația pentru Cler din Vatican, Universitatea Catolică din Croația, Centrul pentru tutelarea minorilor din cadrul Universității Pontificale Gregoriana (Roma).
Aflată la a doua ediție (prima întâlnire având loc la Firenze-Italia în anul 2017), Conferința Europeană desfășurată anul acesta la Zagreb și-a propus să ilustreze prin intermediul relatărilor, al discuțiilor în grupuri și al prezentărilor din diferitele ateliere de lucru, că modelul puterii și al autorității în Biserică este și trebuie să rămână viața și moartea lui Isus. Nu există altă autoritate în viața ucenicilor lui Cristos decât cea care se pune în slujba omului. Biserica este un corp structurat în care experimentăm diferite forme de putere, începând cu puterea spirituală. În acest context, vorbitorii au scos în evidență faptul că anumite exercitări ale puterii conduc de multe ori la tensiuni, la restricții sau chiar la abuzuri. Câteva exemple din Sf. Scriptură au fost călăuzitoare în acest sens: figura lui Saul, rege responsabil, credincios la începutul chemării sale, care însă spre sfârșitul vieții s-a îndepărtat de Dumnezeu, mânat de ambiții personale; apostolul Petru, numit de Isus „piatra de temelie a Bisericii”, dar care în timpul procesului lui Isus s-a lăsat copleșit de teamă.
O personalitate sănătoasă, matură la care se adaugă comunicarea cu harul lui Dumnezeu îi asigură oricărei autorități o mai mare capacitate de a se deschide față de persoane, de a trăi și de a sluji împreună cu persoanele, evitând orice ispită de ambiție, de o constantă referință la sine sau de un control exagerat.
O imagine corectă despre Dumnezeu deschide mereu drumul către o trăire autentică a chemării. Iar descoperirea adevărului cu privire la viața personală înseamnă și conștientizarea vulnerabilităților. Ele nu sunt o anomalie a dezvoltării personale, ci se înscriu în normalitatea persoanei. Ceea ce se modifică, totuși, de-a lungul timpului este conținutul vulnerabilității și mai ales modul în care fiecare încearcă să le dea un răspuns.
Ce înseamnă în Biserică a fi conștient de limitele profesionale? Cum înțelegem în Biserică secretul profesional, de oficiu? Ce înseamnă conceptele de for intern și for extern? Cât de importantă este comunicarea și transparența în vederea obținerii unui consens comunitar? La ce se referă noul Cod European referitor la protecția informațiilor? Cum trebuie considerată eventuala contribuție a unui specialist din exterior în cadrul comunităților educative? Care sunt dinamicile psihologice și spirituale care stau la baza fenomenului de clericalism? Ce responsabilități și ce instrumente au la dispoziție superiorii și formatorii în cazul în care se constată un abuz, de orice tip? Care sunt tipurile de personalitate, modalitățile de dezvoltare și mecanismele de întărire care trebuie să facă parte din sistemul formativ al Bisericii? Acestea și multe alte întrebări și-au găsit răspuns pe parcursul dezbaterilor, în cadrul cărora, intervențiile profesorilor și moderatorilor au fost de un real folos pentru activitatea ulterioară a participanților.
Puterea ca slujire, ideal prezentat de Isus în Evanghelie, nu încătușează niciodată conștiințele, dimpotrivă, ea deschide spre lumină, spre adevăr și spre dreptate. Este acea forță interioară care creează un spațiu de libertate menit să ajute persoana umană să crească în mod armonios.
Pr. Eduard Soare
Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași
