Duminica a 2-a Advent „C”
Să ne pregătim pentru vizita lui Dumnezeu (Lc 3,1-6)
I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Doamne, suntem aici, reuniţi în numele tău, dornici să intrăm în pustiul inimii noastre pentru a asculta Cuvântul tău de viaţă. Vrem ca Duhul tău să ne lumineze şi să ne conducă prin acest pustiu pentru ca glasul tău să nu treacă neascultat, pentru ca să răsune cu putere şi să capteze inima noastră, pentru ca să rumegăm cu nesaţ ceea ce ne spui astăzi pentru ca să găsim gustul faţă de Vestea Bună și apoi să o proclamăm. Amin
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu:
1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cézar, pe când Pónţiu Pilát era guvernator al Iudeii, Iród, tetrarh al Galileii, Fílip, fratele său, tetrarh al ţinutului Ituréii şi Trahonitídei, iar Lisania, tetrarh al Abilénei, 2 pe timpul arhiereilor Ánna şi Caiáfa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharía, în pustiu. 3 El a venit în toate împrejurimile Iordánului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaía, profetul: „Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! 5 Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.
III. O cheie de lectură:
Fragmentul evanghelic din această duminică prezintă mai întâi contextul politic-religios al timpului în care Ioan Botezătorul își începe misiunea arătând prin aceasta că acţiunea lui Dumnezeu nu este „în afara” lumii, în nori, ci se desfăşoară, ascunsă, chiar în interiorul evenimentelor profane. O „Istorie sfântă” se desfăşoară chiar în interiorul evenimentelor mondiale.
Apoi fragmentul evanghelic ne ajută să înțelegem că nu persoanele însemnate numite mai sus vor face adevărata istorie: iată un „purtător de cuvânt”... un „profet”... Ioan Botezătorul, ultimul dintre profeţi, primul martor al lui Isus Cristos..., el este cel către care se îndreaptă cuvântul lui Dumnezeu în pustiu.
Pustiul. Avem uneori impresia de pustiu, de vid... Ne gândim că regiunile pustii sunt locuri dificile, sunt locuri ale descurajării şi ale ispitei pentru mulţi. Regiunile pustii pot fi însă şi locuri în care omul descoperă propria sărăcie fiind lipsit aici de susţinerea şi siguranţa materială. În locurile „pustii” omul înţelege că singurul punct stabil care susţine şi dă curaj în viaţă este şi rămâne Dumnezeu. Ne spune Evanghelia că în „pustiu” „cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharía”.
Observăm apoi la Ioan Botezătorul cum Cuvântul lui Dumnezeu mişcă! Are loc o mişcare. Ioan „ a venit în toate împrejurimile Iordánului predicând” după ce a primit cuvântul lui Dumnezeu. Ioan este un predicator itinerant... cum va fi şi Isus în curând. Ioan a părăsit fericitul său pustiu, loc al pregătirii sale, loc de ascultare a Cuvântului... pentru a merge în întâmpinarea mulţimilor. Apoi acest purtător de cuvânt al lui Dumnezeu nu este un modest om de treabă liniştit, el este un „megafon” al cărui potenţiometru a fost reglat la maximum de decibeli.
„Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui!....”. Ce buldozer! Ce şantier de autostradă! Ce întreprindere de lucrări publice! Şi să mai spunem că am făcut din aceasta o „mărturisire intimistă”... şi fără durere.
Opera lui Dumnezeu nu este de a condamna, ci de a „mântui”. Nu este posibil ca istoria sfântă, istoria umană în care acţionează Dumnezeu, să se termine în impas. Chiar dacă „astăzi semănăm cu lacrimi, secerişul va veni cântând”.
IV. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?
Cred şi eu, la fel cu Luca, că Dumnezeu “vorbeşte” şi „acţionează” în urzeala împrejurărilor şi a situaţiilor care ne sunt proprii, în conjunctura economică, politică, socială şi culturală de ASTĂZI?
Mă las eu cuprins, ca şi Ioan Botezătorul, de Cuvântul lui Dumnezeu?
Care este partea de singurătate, de pustiu pe care o pun în viaţa mea trepidantă?
Oare, după momentele de singurătate, caut şi eu contactul cu ceilalţi?
Cuvântul „kerigmă” înseamnă „strigăt”, “proclamare”! Oare viaţa mea strigă ceva?
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat:
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acțiuni concrete pentru această săptămână.
