Academia Mariană - Maria, noua Evă

Miercuri, 8 decembrie 2021, în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iași, așa cum este tradiția în seminarul nostru, studenții anului III au reușit să ilustreze spre deliciul formatorilor și al seminariștilor Academia Mariană intitulată: ,,Maria, noua Evă”. În cadrul acestui moment academic s-a propus o aprofundare a planului lui Dumnezeu, începând de la creația lumii și până la venirea Mântuitorului. Punctele principale care au fost tratate în cadrul acestui moment au fost: Femeia din Eden, urmat de Maria, noua Evă și culminând cu Neprihănirea Mariei. În cadrul acestei academii a fost o atmosferă de suspans, dar și de admirație din partea auditoriului. Totodată fiind în apropierea comemorării fericitului Anton Durcovici a fost surprins și atitudinea de reverență a episcopului martir față de Sfânta Fecioară Maria. A fost un moment strălucit de care ne-am bucurat cu toții.

Au fost susținuți de părinții profesori, de părintele rector Ștefan Lupu, dar și de prezența celor trei episcopi din Dieceza de Iași: PS Emerit Petru Gherghel, PS Iosif Păuleț și PS Auxiliar Petru Sescu.

În paginile Noului Testament o găsim pe Maria descrisă în diferite feluri ce amintesc de portretul biblic al Evei și de ,,femeia” misterioasă din Geneză 3:15. Acest lucru se petrece în două cărți: Evanghelia după Ioan și cartea Apocalipsei. Să ne oprim pentru a le privi cu atenție pe fiecare în parte.

Nunta din Cana și ,,Femeia” din Geneză

În Evanghelia după Ioan, Maria apare de două ori: o dată la nunta din Cana (In 2:1-11) și o dată în timpul răstignirii lui Isus (In 19:25-27). Când aceste două episoade sunt citite împreună în lumina credințelor iudaice antice despre Adam și Eva, ele oferă indicii că Maria este ,,femeia” din Geneză a cărei copil va birui șarpele (Gen 3:15).

Cartea Apocalipsei: ,,Femeia”, șarpele și Mesia

Evanghelia după Ioan nu e singura carte a Noului Testament  care o arată pe Maria prevestită în Geneză. Încă și mai explicită este vedenia cu ,,femeia înveșmântată în doare” din Apocalipsă. Cine este femeia înveșmântată în soare? Este o persoană individuală? Ori simbolizează un grup de oameni? Pentru a înțelege mai bine ,,femeia înveșmântată în soare” este și o figură individuală și un simbol al Bisericii. Aproape toți specialiștii sunt de acord că ,,balaurul” și ,,copilul de parte bărbătească” sunt în primul rând individuale. Priviți lucrurile în felul următor: 1. Șarpele = Diavolul persoană individuală (Satana); 2. Copilul =  Mesia persoană individuală (Cristos); 3. Femeia =  Mama lui Mesia persoană individuală (Maria).

Așadar, dacă balaurul simbolizează un individ (Satana) și copilul simbolizează o persoană individuală (Isus), e logic că femeia să simbolizeze tot o persoană individuală (Maria).

Acestea fiind spuse, e de subliniat că șarpele și copilul de parte bărbătească nu sunt doar niște indivizi. Ca și femeia, ei sunt simboluri apocaliptice pentru grupuri mai mari. De exemplu, cele ,,șapte capete” și cele ,,zece coarne” ale balaurului sunt identificate explicit în Apocalipsă ca ,,șapte regi” și ,,zece regi” care îi prigonesc pe cei care îl urmează pe Cristos (Ap 17: 7-14). La fel, copilul care e prigonit de balaur îi reprezintă și el pe ,,ceilalți din seminția ei... care țin mărturia lui Isus” (Ap 12:17). Prin urmare, dacă balaurul e un individ (Satana) care reprezintă și un grup mai mare (regii cei ticăloși ai lumii), iar copilul este un individ (Isus) care reprezintă un grup mai mare (cei care îl urmează pe Isus), atunci e logic să tragem concluzia că și femeia este o persoană individuală (Biserica).

Conform Evangheliei după Ioan și cărții Apocalipsei, Maria nu este doar mama lui Isus. Ea este și a doua Eva și femeia din Geneză 3:15, mama lui Mesia, a cărei sămânță vrea să-l biruiască pe Satana și să anuleze căderea lui Adam și a Evei murind pe cruce.

Constituția dogmatică despre Biserică (Lumen Gentium) la numărul 56 afirmă că: ,,Părintele îndurărilor a voit ca Întruparea să fie precedată de consimțământul celei predestinate să fie mamă, pentru ca astfel, după cum o femeie a contribuit la venirea morții, tot o femeie să contribuie la dăruirea vieții. Acest lucru este valabil într-un mod cu totul deosebit pentru Mama lui Isusm, care a revărsat asupra lumii însăși viața ce reînnoiește toate și a fost înzestrată de Dumnezeu cu daruri vrednice de o asemenea menire...”.