Ca în fiecare an ziua de 2 noiembrie pentru comunitatea din seminar a fost presărată de momente de rugăciune și de celebrare pentru sufletele celor răposați: episcopi, preoți, seminariști, persoane consacrate și toți cei dragi ai fiecăruia, ca și toate sufletele care așteaptă rugăciuni în purgatoriu.
Încă din zorii zilei s-au intonat imnuri și psalmi pentru sufletele celor ce așteaptă intrarea în paradis, începându-se cu Liturgia Orelor la 7.30, urmată de Sfânta Liturghie prezidată de pr. Eugen Lucaci, la 8.00. El a dat tonul acestei zile, cel al luminii învierii care susține speranța noastră, credința noastră în învierea celor morți, iubirea noastră pentru cei ce nu mai sunt printre noi. Iar la prânz, la ora 14.00 PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași, a condus celebrarea din Cimitirul Eternitatea în cadrul căreia i-am pus în intențiile noastre pe toți episcopii, preoții, seminariștii și credincioșii diecezei noastre care au trecut din această viață. Iar la ora 18.30 rugăciunea pentru cei răposați a continuat cu procesiunea în cimitirul din curtea seminarului.
Peregrinarea prin cimitir a fost un moment oportun pentru a medita la cele de pe urmă, a fost o aducere aminte a morții, însă moartea așa cum ne-o prezintă Dumnezeu. Poate în ochii noștri moartea este asemenea mormintelor: piatră rece și neschimbătoare. Deși moartea este inevitabilă, totuși această părere pe care ne-o face este întocmai asemenea mormintelor, lucrarea omului. Pentru Dumnezeu moartea nu înseamnă piatră, ci pământ, din care suntem făcuți și în care ne întoarcem. Moartea la Dumnezeu este pământ, pentru că este viață. Asemenea frunzelor în această lună tomnatică, trupurile noastre îngălbenite de vreme, cad pe pământ nu pentru a marca căderea, ci pentru a sădi în țărână viața ce va răsări odată cu primăvara. Tocmai de aceea, pentru noi moartea în Cristos nu este moarte, ci este înviere, pentru că Cristos a înviat!
Ciprian Fechetă
