Pe data de 23 septembrie au început Exercițiile spirituale pentru seminariști care au fost coordonate de părintele Iosif Iacob, profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi și director al Asociaţiei Centrul Diecezan Caritas Iaşi. Aceste zile de exerciții s-au desfășurat pe parcursul a trei zile, încheindu-se duminică dimineața cu Sfânta Liturghie celebrată în mod solemn. Itinerariul pe care l-a propus părintele Iosif pentru seminariști a pornit de la discursul papei Francisc de la alegerea sa din data de 13.03.2013 și s-a axat pe modul în care trăiesc seminariștii experiența vocației și la modul în care se raportează ei la credință.
Joi, prima zi de meditație, părintele ne-a arătat modalitatea prin care putem parcurge Calea lui Cristos în șapte etape. Întâi de toate, avem botezul convertirii: o invitație de a recunoaște slăbiciunile noastre; o a doua etapă este aceea de a recunoaște nevoia de a fi vindecat; a treia etapă este aceea de a fi conștienți că Isus Cristos este cel care învață; a patra etapă este aceea în care fiecare creștin se angajează în viața de credință; în a cincea etapă trebuie să ne asumăm misiunea pe care Dumnezeu o încredințează fiecărui om; în a șasea etapă întâlnim nevoia de rugăciune, post și jertfă; iar în a șaptea etapă trebuie să ne așezăm la picioarele crucii.
Vineri, a doua zi de meditație, părintele ne-a vorbit despre credința și Cuvânul lui Dumnezeu și despre vocație. Credința, care este un dar al lui Dumnezeu și un răspuns al omului și chiar un mod de a fi, iar vocația, cea care face experiența plinătății și unității care se realizează prin armonia dintre rațiune care duce la înțelepciune și voința care duce la iubirea de Dumnezeu, de aproapele, de sine și de natură.
Sâmbătă, a treia zi de meditație, ne-a propus ca subiect de meditare pe Maria și viața de credință prin Sf. Euharistie. Maria este prezentă în Euharistie prin misterul Întrupării, ea nu înțelege multe din misterul Fiului ei, dar păstrează toate acestea în inima ei. Maria este o ființă care se roagă, un model al întregii Biserici în celebrarea Sf. Euharistii. Ea este prima care se împărtășește, cea care ne învață cum să ne comportăm după ce ne împărtășim. Astfel, dacă ne uităm la Maria, vedem în ea un instrument de slujire.
Exercițiile spirituale „nu se fac”, dar se trăiesc. A spune că eu, omul, fac exerciții, înseamnă că am pregătit ceva, omenesc, în care îl chem pe Dumnezeu și îi propun să urmeze „programa” mea. Ori lucrurile stau mai bine, dacă trăiesc un timp în care exersez o programă pe care a lăsat-o Dumnezeu oamenilor. Așa au fost și aceste zile minunate de exerciții, niște zile trăite alături de Cristos, alături de colegi și împreună cu părintele Iosif care a știut să ne dăruiască din timpul și roadele cugetărilor sale.
Iustin Burcă,
Seminarist în anul V
