Joi, 8 decembrie 2022, în Solemnitatea Neprihănita Zămislire, în cadrul Sfintei Liturghii din Catedrala din Iași, cinci dintre seminariștii Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași din ultimul an de formare au fost hirotoniți diaconi de către PS Iosif Păuleț. Acești tineri sunt: Anton Bârlescu (Adjudeni), Andrei Blaj (Gherăești), Adrian Alexandru Bortă (Lespezi), Iustin Burcă (Oțeleni) și Ciprian Fechetă (Adjudeni).
Sfânta Liturghie a fost prezidată de PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași. Împreună cu el în altar au mai fost PS Petru Sescu (Episcop Auxiliar de Iași), PS Petru Gherghel (Episcop Emerit de Iași), pr. Eduard Giurgi (Oficiul pentru Cler al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București), părinții formatori și profesori din cadrul Seminarului, preoții din parohiile candidaților și cei din dieceză. De asemenea, la această sărbătoare au participat familiile candidaților la diaconat, atât cele de acasă, cât și cea a confraților seminariști care au asigurat cântarea, dirijați fiind de pr. Robert Râtan (profesor de muzică sacră în cadrul Seminarului).
O astfel de ocazie stârnește nespusă bucurie pentru cei prezenți și mai ales pentru cei care sunt mai aproape de Cristos prin primirea primei trepte a sacramentului preoției. PS Iosif Păuleț sublinia în cadrul predicii caracterul de mamă al sf. Fecioare Maria, pe care zi de zi o admirăm în toată splendoarea, frumusețea și sfințenia ei. În Neprihănită Zămislire a sf. Fecioare Maria putem vedea omul așa cum a fost încă la de începuturi, adică creat după „chipul și asemănarea” lui Dumnezeu. Într-adevăr, Preacurata Fecioară Maria reprezintă o veridică reflexie a frumuseții și perfecțiunii divine, motiv pentru care fiecare creștin, și în special seminariștii, noii diaconi și preoții, trebuie să venereze în Maria sfințenia lui Dumnezeu și demnitatea originală a omului.
Tot în cadrul predicii, candidații la diaconat au fost îndemnați să îndeplinească cele trei dimensiuni ale slujirii: diaconia cuvântului, diaconia carității și diaconia rugăciunii. Fiind promotori ai cuvântului lui Dumnezeu, diaconii îi ajută pe ceilalți să înțeleagă frumusețea Sfintei Scripturi. În calitate de slujitori ai poporului lui Dumnezeu, diaconii trebuie să fie persoane mereu atente la nevoile și dificultățile fraților lor, în special față de cei săraci, suferinzi și marginalizați. De asemenea, diaconii trebuie să acorde prioritate rugăciunii în viața lor, deoarece aceasta este „esența slujirii lor”.
După omilie a urmat ceremonia de hirotonire a candidaților la treapta diaconatului prin impunerea mâinilor PS Iosif Păuleț. Un moment special a fost acela în care candidații au fost prosternați la pământ, în timp ce era invocat sprijinul Bisericii Triumfătoare prin cântarea litaniei tuturor sfinților, pentru ca cei 5 tineri să fie susținuți în promisiunile lor pe care le-au făcut în vederea slujirii lui Dumnezeu și a Bisericii.
Într-adevăr, sărbătoarea din această zi constituie atât un motiv de bucurie cât și unul de speranță pentru seminariștii care pășesc din urmă pe aceeași cale și, totodată, un licăr de speranță pentru biserica locală, pe care Dumnezeu o binecuvântează cu vocații la Sfânta Preoție.
Marius Gherghel
Impresiile celor cinci noi diaconi:
Astăzi, pot spune că m-au încercat câteva dintre sentimentele și emoțiile Preacuratei Fecioare Maria la primirea Veștii Întrupării Fiului lui Dumnezeu prin colaborarea ei. Mi-a fost puțin teamă, dar am primit curaj și îndrăzneală; mi-a fost puțin frig, dar am primit căldură; de fel sunt un împiedicat, dar azi am primit harul de a sta drept, de a fi vesel, chiar în culmea bucuriei. Îi mulțumesc Domnului din suflet pentru că m-a ales, m-a chemat, m-a pregătit, prin intermediul a multor evenimente și mai ales prin colaborarea prietenilor lui, și pentru că a voit ca astăzi să mă și trimită într-un mod special ca să îl slujesc ca diacon. Cum va fi aceasta, de vreme ce sunt un tânăr cu multe carențe?! Așa cum va vrea Domnul, cu ajutorul harului său, ca să slujesc cu zel Cuvântul său, în caritate, și în rugăciune. Așa cum ne-a îndemnat și Preasfințitul nostru Iosif Păuleț. Am simțit în mod special compasiunea Providenței Divine. Am văzut câte multe chipuri poate avea în toți oamenii pe care astăzi mi-a dat șansa de a-i întălni, de a-i vedea, de a le strânge mâna și de a-i îmbrățișa. Și m-am bucurat enorm să văd cum prietenii săi colaboarează atât de bine între ei. Deo gratias! (Anton Bârlescu)
Ziua de azi va rămâne mereu ca o zi specială. Este ziua în care, după ani de pregătire, cu inima plină de emoție, am primit slujirea diaconatului. Un gând de recunoştinţă doresc să îndrept către familia mea, către părinţii formatori şi către toţi cei care m-au sprijinit prin rugăciunile lor. «Vreau» cu toată fiinţa mea să fiu ceea ce Domnul mă cheamă să fiu: un instrument docil în mâinile sale. Plec la drum cu încredere şi speranța că, dacă am fost chemat la această slujire, Dumnezeu, în Providența sa, va avea grijă să-mi ofere instrumentele necesare în misiunea de ucenic, pentru ca toate să fie spre slava lui. (Andrei Blaj)
Momentele pe care le-am trăit astăzi au fost pline de mari emoții, însă aceste emoții au fost completate de un sentiment imens de bucurie pentru darul minunat al diaconatului pe care l-am primit astăzi. Gândurile mele pline de recunoștință se îndreaptă către bunul Dumnezeu care m-a chemat să îl urmez și să îl slujesc. Totodată, îi cer harul și curajul să pot pune în practică ceea ce preasfințitul Iosif amintea la predică, și anume: diaconia cuvântului, diaconia carității și diaconia rugăciunii. Hotărârea cu care vreau să îmi încep această slujire este constituită de cuvintele pe care le-am rostit în ajunul hirotonirii mele, atunci când am făcut profesiunea de credință, jurământul de fidelitate și declarația care s-au încheiat cu aceste cuvinte: "Așa promit, așa făgăduiesc, așa jur. Așa să mă ajute Dumnezeu și această sfântă Evanghelie a lui Dumnezeu pe care o ating cu mâna mea". (Adrian Alexandru Bortă)
Plin de recunoştinţă am păşit astăzi într-o nouă etapă a vieții. O etapă minunată în care pot să-l slujesc pe Dumnezeu mai bine prin noile slujiri. Sunt plin de gânduri de recunoştinţă faţă de bunul Dumnezeu, care m-a ales în ciuda nevredniciei mele şi m-a făcut slujitor al său. Recunoştinţă pentru toţi cei care s-au ocupat de formarea pe toate planurile, atât intelectual, cât şi uman, pastoral şi spiritual. Această hirotonire trebuie să accentueze şi mai mult faptul de a sluji, căci adevărata putere constă în slujire. Principalul model în această slujire trebuie să fie Cristos, care nu a pregetat în a-i sluji pe toţi până la capăt. Domnul să binecuvânteze această nouă slujire pe care am primit-o prin impunerea mâinilor Preasfinţitului Iosif Păuleţ şi să facă în aşa fel încât ea să aducă roade îmbelşugate de haruri, atât pentru noi cât şi pentru poporul în mijlocul căruia vom sluji. Domnul este alaturi de noi mereu și ne iubește necondiționat! Bucurie și multă pace în inimi! (Iustin Burcă)
Este ziua pe care o aștept de ani de zile, dar pe care o văd in splendoarea ei abia acum. Este un sentiment copleșitor pe care l-am simțit: Dumnezeu copleșindu-ne cu har, Biserica întreaga rugându-se pentru noi și inima mea deschizându-se in fata tuturor acestora. Biserica vie pe care am simțit-o astăzi îmi da curaj că ceea ce Dumnezeu va voi să facă prin mine va găsi destinatari cu inima largă. (Ciprian Fechetă)
