I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră ca să putem citi și medita Scriptura. Creează în noi tăcerea pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci, suferinzi și marginalizați. Cuvântul tău să ne orienteze, pentru ca noi să fim părtași de puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. AMIN”.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu: (In 8,1-11)
1Iar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. 2Dar în zori a venit din nou la templu și tot poporul venea la el, iar el, fiind așezat, îi învăța. 3Cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând-o la mijloc, 4I-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. 5Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” 6Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.
7Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat și le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”. 8Și, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10Isus s-a ridicat și i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” 11Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuiești!”
III. O cheie de lectură:
Ne este prezentat mai întâi cadrul: În primul tablou este prezentat Isus. Cum? Mai întâi, Isus singur pe munte, rugându-se. Se ruga singur (cf. In 8,1). După aceea, a mers din nou în Templu și tot poporul mergea la El (cf. v. 2). Isus în mijlocul poporului. Și apoi, la sfârșit, l-au lăsat singur cu femeia (cf. v. 9). Acea singurătate a lui Isus! O singurătate rodnică: aceea a rugăciunii cu Tatăl și aceea, atât de frumoasă a milostivirii Lui față de această femeie.
În al doilea tablou este prezentat poporul. Vedem însă că există diferențe în rândul poporului. Tot poporul mergea la El; El s-a așezat și a început să îi învețe: vedem poporul care dorea să audă cuvintele lui Isus, poporul cu inimă deschisă, care avea nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu. Erau apoi alții, care nu auzeau nimic, nu puteau să audă; și sunt aceia care au mers cu acea femeie: Ascultă, Învățătorule, aceasta este așa și pe dincolo… Trebuie să facem ceea ce Moise ne-a poruncit să facem cu aceste femei să le ucidem cu pietre (cf. v. 4-5). Cred că și noi suntem uneori un astfel de popor care, pe de o parte, dorim să îl auzim pe Isus, dar pe de altă parte, ne place să îi dojenim aspru pe ceilalți, să îi condamnăm pe ceilalți. Și mesajul lui Isus este acesta: milostivirea.
Fariseii şi cărturarii ştiu că Isus îi iubeşte pe păcătoşi şi este iubit de ei. Îi reproşează anturajul pe care îl frecventa. „Mănâncă cu păcătoşii”. În fond, procesul femeii adultere nu este decât un pretext pentru a-l condamna pe Isus, pentru a-l prinde în cursă. Dacă o condamnă pe această femeie la moarte, distruge imaginea de milostivire pe care o dădea păcătoşilor şi care făcea popularitatea lui, o popularitate de tandreţe şi bunătate. Dacă o achită pe această păcătoasă, încalcă Legea divină, şi este pasibil de moarte pentru blasfemie împotriva lui Dumnezeu, care interzice acest păcat. Aşa încât, în spatele procesului acestei femei se profilează procesul lui Isus.
Şi le a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. Isus îi trimite pe acuzatori la propria lor conştiinţă... Isus plasează dezbaterea la un alt nivel: în ochii lui Dumnezeu toţi oamenii sunt păcătoşi, şi toţi au nevoie să fie iertaţi! „Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv ! Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi şi veţi fi iertaţi! Cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă!” (Lc 6,36 38). Da, Doamne, eu însumi am nevoie de bunătatea milostivă a lui Dumnezeu şi a celorlalţi! Dă-mi, aşadar, o inimă milostivă.
IV. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?
Oare ce scria Isus pe nisip? Oare cât timp a durat tăcerea lui Isus când scria pe nisip iar acuzatorii se retrăgeau unul câte unul? Valorizez sacramentul spovezii? Cum mă comport în faţa greşelilor şi slăbiciunilor celorlalţi?
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: Ps 136.
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acțiuni concrete pentru această săptămână.
„Mizeria” în faţa „milostivirii”, comentează sfântul Augustin.
Admirabilă icoană pe care vreau s-o contemplu îndelung. Mulţumesc, Isuse!
