I. Invocă-l pe Duhul Sfânt
Dumnezeule, Părinte ceresc, trimite Duhul tău preasfânt asupra noastră pentru ca să ne apropiem cu inimi smerite de Cuvântul tău. Priveşte spre noi, aşa cum ai privit la vameşul care s-a umilit în rugăciune, şi ajută-ne să ne deschidem inima cu încredere la iubirea ta milostivă. Prin Cristos, Domnul nostru.
II. Lectio: Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu: Lc 18,9-14
În acel timp, Isus a mai spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii: 10 "Doi oameni au urcat la templu, ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig».
13 Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat".
• Caută să înţelegi ce spune textul:
Parabola vameşului şi a fariseului formează împreună cu cea a văduvei insistente (18,1-8) o mică cateheză despre rugăciune. Aceasta trebuie să fie perseverentă, umilă şi plină de încredere. Parabola este o invitaţie la a practica rugăciunea într-un spirit de smerenie: „Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!”. În acelaşi timp textul pune şi problema îndreptăţirii şi a atitudinii corecte pentru a fi îndreptăţiţi.
Parabola prezintă două persoane care se urcă la templu pentru rugăciune. Fariseul este omul legii, pe care o practică cu scrupulozitate. Vameşul în schimb este un om al comerţului şi al afacerilor, colaborator al puterii romane şi, astfel, un păcătos. Sunt două persoane foarte diferite care se roagă în două moduri foarte diferite. Fariseul se roagă mulţumindu-i lui Dumnezeu, dar de fapt se laudă pe sine: îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru cât de bun l-a făcut şi se laudă cu toate realizările sale. În schimb celălalt ştie că nu are merite, îşi bate pieptul în semn de căinţă.
„A fi îndreptăţit” (v. 14) înseamnă a cere harul de a fi obiectul milostivirii lui Dumnezeu. Păcătosul imploră milostivire, adică cere să fie îndreptăţit. Celălalt se comportă ca şi cum nu ar avea nevoie, pentru că se consideră deja drept. Şi de aceea se întoarce acasă neîndreptăţit, netransformat. În contrast cu prezumţia fariseului, Isus scoate în evidenţă umilinţa aceluia care se recunoaşte păcătos.
Parabola vorbeşte despre rugăciune, dar, de fapt, este în joc modul de a concepe propria relaţie cu Dumnezeu: rugăciunea este aşadar rodul modului de a-l concepe pe Dumnezeu şi mântuirea. Pe de o parte este cel al fariseului: el practică cu fidelitate normele credinţei, având mult spirit de jertfă (nu postește doar o dată pe săptămână, așa cum era prescris de lege); problema sa stă în încrederea pe care o așază în propriile practici şi nu în milostivirea şi bunătatea lui Dumnezeu. Pe de altă parte vameșul este conștient că este păcătos, simte că are nevoie de schimbare, şi, mai ales, ştie că nu poate pretinde nimic de la Dumnezeu pentru că nu se poate lăuda cu nimic înaintea Lui. Poate doar să ceară şi să conteze pe Dumnezeu.
Unicul mod de a ne aşeza în adevăr înaintea lui Dumnezeu este acela de a recunoaște constanta noastră nevoie de iertarea şi iubirea Lui. Faptele bune sunt o consecinţă a acestei iubiri şi nu un motiv de laudă, cu atât mai mult, nu reprezintă o ocazie de a ne compara cu alții pentru a-i disprețui.
III. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.
- Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:
- Ce cuvânt, expresie sau atitudine te-a impresionat mai mult? De ce?
- Când mă rog, care este atitudinea mea? Recunosc fragilitatea mea? Mă simt superior celorlalţi?
IV. Oratio et contemplatio: Roagă-te, cerându-i lui Dumnezeu harul venirii Duhului Sfânt, şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.
IV. Actio: păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.
