- Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Doamne, tu care ai creat cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, umple-ne de Duhul tău sfânt aşa cum l-ai dăruit apostolilor, pentru ca şi noi să putem vesti Cuvântul şi să dăm mărturie ca profeţi ai speranţei. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu:
5Unora, care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, le-a spus: 6„Cât despre lucrurile acestea pe care le admiraţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 7Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele se vor întâmpla?” 8El le-a zis: „Fiţi atenţi să nu fiţi înşelaţi căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «Timpul este aproape». Nu vă luaţi după ei. 9Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul”. 10Apoi le spunea: „Se va ridica un popor împotriva altui popor şi un imperiu împotriva altui imperiu. 11Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer. 12Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi şi închisori, vă vor duce în faţa regilor şi guvernanţilor din cauza numelui meu. 13Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. 14Întipăriţi-vă în minte: să nu vă preocupaţi cum vă veţi apăra, 15căci eu vă voi da grai şi înţelepciune cărora nici unul dintre duşmanii voştri nu le va putea rezista şi nici răspunde. 16Veţi fi trădaţi de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni şi vor ucide pe unii dintre voi; 17veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. 18Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. 19Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele”.
III. Ce spune textul?
În vremea lui Isus templul din Ierusalim atrăgea atenția prin frumusețea și măreția lui: marmura, aurul, draperiile, lemnăria sculptată făceau obiectul admiraţiei pelerinilor. Isus, aflat în prejma templului aude admiraţia faţă de măreţia acelei lucrări, o admiraţie ce pare să exprime convingerea că o asemenea lucrare trebuie şi merită să dăinuiască pentru totdeauna. El însă, departe de a împărtăşi aceeaşi admiraţie, prevesteşte tocmai contrariul aşteptărilor celor prezenţi, şi anume, dărâmarea templului. Fapt care s-a petrecut în anul 70 când Ierusalimul a fost ocupat şi frumuseţea Templului a fost distrusă. Motivul pentru care Isus face o astfel de dezvăluire este, ca şi altădată, unul pedagogic: voia să le trezească interesul pentru a lua aminte la viaţa lor. Reacţia celor prezenţi este imediată, dorind să afle timpul şi semnele unei asemenea grozăvii. Isus însă nu le satisface curiozitatea ci, lăsând la o poarte sfârşitul templului, le vorbeşte despre sfârşitul lumii şi, anticipând parcă o nouă întrebare din partea acestora privind timpul şi semnele acestor evenimente, nu le răspunde, ci îi atenţionează să nu se lase înşelaţi. Motivul este cât se poate de simplu: important nu este ca ei să ştie timpul sfârşitului, ci să se pregătească pentru acel ceas.
Sunt trei adevăruri pe care Cristos le dezvăluie în mod direct în fragmentul evanghelic: primul este căderea templului înfăptuită de altfel mai apoi, în anul 70; al doilea este despre drama lumii, adică războaiele, calamităţile naturale şi bolile care sfârtecă acest pământ mereu; iar cel de-al treilea este despre drama creştinului, adică persecuţiile, nedreptăţile şi multele înşelătorii ce riscă să-i distragă acestuia atenţia şi grija de a-l aştepta pe Domnul.
IV. Ce-mi spune MIE textul?
- În fața realității sfârșitului lumii, ce sentimente prevalează în mine: angoasă, frică, siguranţă, dubiu, încredere, speranță?... Cum reacţionez la încercările din viaţa mea de credinţă? In credinţă, sunt convins într-adevăr că pot, cu Dumnezeu, să scot un avantaj chiar din încercările cele mai dureroase şi aparent mai distrugătoare?
V. Roagă-te şi contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu.
„Doamne, stânca mea, fortăreaţa mea şi eliberatorul meu!” (2Sam 22,2).
VI. Păstrează în inimă mesajul pe care l-ai primit şi ia decizii conforme cu acest cuvânt.
„Doamne, sporeşte în noi credinţa!”
