I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeaşi privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezenţa lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării şi morţii tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în săraci şi suferinzi. Asta îţi cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl şi l-ai trimis pe Duhul Sfânt. Amin”.
II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu (In 9,1-41):
1Pe când trecea, a văzut un om orb din naştere. 2Discipolii lui l‑au întrebat, zicând: „Rabbí, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?”. 3Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”.
6După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi 7şi i-a zis: „Du-te şi spală-te la piscina Síloe!” – care înseamnă „Trimisul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând.
8Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis: „Nu este el cel care şedea şi cerşea?”. 9Unii spuneau: „El este”, alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. El a zis: „Eu sunt”. 10Aşadar i-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?”. 11El a răspuns: „Omul care se numeşte Isus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: «Du-te la Síloe şi spală-te!». Deci m-am dus şi, după ce m-am spălat, mi-am redobândit vederea”. 12Ei i-au zis: „Unde este acela?”. El a spus: „Nu ştiu”.
13L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. 14De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a deschis ochii.
15Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. 16Câţiva dintre farisei ziceau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii, însă, ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?”. Şi era dezbinare între ei. 17Deci i-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre el, de vreme ce ţi-a deschis ochii?”. El a răspuns: „Este un profet”.
18Iudeii nu credeau despre el că fusese orb şi că a început să vadă până când nu i-au chemat pe părinţii celui care şi-a redobândit vederea 19şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru pe care spuneţi că l-aţi născut orb? Aşadar, cum de vede acum?”. 20Părinţii lui au răspuns şi au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că l-am născut orb. 21Dar cum de vede acum nu ştim. Şi nici cine i-a deschis ochii nu ştim. Întrebaţi‑l pe el; e destul de mare! Va vorbi el însuşi despre sine”. 22Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înţeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă. 23De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare; întrebaţi-l pe el!”.
24Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă glorie lui Dumnezeu! Noi ştim că omul acesta este un păcătos”. 25El a răspuns: „Eu nu ştiu dacă este un păcătos. Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd”. 26Ei i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi‑a deschis ochii?”. 27Le-a răspuns: „V-am spus deja şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi şi voi să deveniţi discipolii aceluia?”. 28Atunci au început să-l insulte, zicând: „Tu eşti discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! 29Noi ştim că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu ştim de unde este”. 30Omul a răspuns şi le-a zis: „Tocmai asta-i de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, iar el mi-a deschis ochii. 31Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi ci, dacă cineva îl cinsteşte pe Dumnezeu şi face voinţa lui, pe acela îl ascultă. 32De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. 33Dacă acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic”. 34I-au răspuns şi au zis: „Tu eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?”. Şi l-au dat afară.
35Isus a auzit că l-au dat afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul Omului?”. 36El a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în el?”. 37Isus i-a spus: „L-ai şi văzut. Cel care vorbeşte cu tine, el este”. 38El i-a zis: „Cred, Doamne”; şi l-a adorat. 39Isus i-a zis: „Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi”.
40Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea şi i-au zis: „Nu cumva suntem şi noi orbi?”. 41Isus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că spuneţi: «Vedem», păcatul vostru rămâne.
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce spune de fapt textul?
Vindecarea orbului ne ajută să deschidem ochii asupra imaginii lui Isus pe care fiecare o purtăm în noi. De multe ori avem în mintea noastră un Isus care pare un rege glorios, distant faţă de popor. În evanghelii Isus apare ca un Slujitor al săracilor, prieten al păcătoşilor.
Comunităţile creştine din Asia Mică în primul secol se identificau cu orbul şi vindecarea sa. Şi ele, din cauza unei vederi legaliste a Legii lui Dumnezeu erau oarbe din naştere. Dar şi ele au reuşit să vadă prezenţa lui Dumnezeu în persoana lui Isus şi s-au convertit. Avem în acest fragment drumul spiritual al comunităţii de la întunericul orbirii la deplina lumină a credinţei luminate de Isus.
v.1-5: Pe vremea aceea un defect fizic era considerat o pedeapsă a lui Dumnezeu. Asocierea defectelor fizice păcatului, era un mod prin care preoţii VT îşi menţineau puterea asupra conştiinţei poporului.
v. 6-7: Siloè înseamnă trimis. Isus este Trimisul Tatălui care face lucrările lui Dumnezeu. Semnul acestui “trimis” este că orbul începe să vadă.
v. 8-13: Fundamentul credinţei în Isus este să acceptăm că el este o fiinţă omenească la fel ca şi noi.
v. 14-17: Fariseii orbi în observarea legii erau divizaţi între ei. Orbul mărturiseşte: “Este un Profet!”
v. 18-23: Orbirea fariseilor în faţa evidenţei vindecării, produce frică între oameni (părinţii orbului). Cel care profesa credinţa în Isus Mesia era expulzat din sinagogă. Conversaţia cu părinţii orbului arată adevărul, dar autorităţile religioase nu vor să-l accepte.
v. 24-34: “Dă glorie lui Dumnezeu” însemna: “Cere iertare pentru minciună”. Orbul spusese: “Este un profet”. După farisei trebuia să spună: “Este un păcătos”. În faţa orbirii fariseilor, creşte în orb lumina credinţei şi mărturiseşte că Isus vine de la Tatăl.
v. 35-38: Isus nu-l abandonează pe cel care este persecutat pentru el. Îl ajută să facă un pas înainte: “Cred, Doamne!” Această credinţă susţinea comunităţile creştine din Asia Mică şi ne susţine azi.
v. 39-41: Orbul care nu vedea, ajunge să vadă mai bine decât fariseii. Comunităţile din Asia Minoră, care la început erau oarbe, descoperă lumina. Fariseii care spuneau că văd corect, sunt mai orbi decât orbul din naştere; ei mint când spun că văd. “Nu există un orb mai mare decât acela care nu vrea să vadă”.
IV. Contemplă viaţa ta cu ochii lui Dumnezeu, întrebându-te ce îți spune ție textul şi împărtăşeşte cu ceilalţi:
a) Care parte ţi-a plăcut mai mult? De ce?
b) Care sunt titlurile pe care le primeşte Isus? De la cinele primeşte?
c) Care este titlul care te atrage mai mult? De ce?
d) Cum să-mi curăţ ochii pentru a ajunge la adevăratul Isus?
e) La întrebarea pusă lui Isus: “Cine eşti tu?” (In 8,25), evanghelistul Ioan răspunde: “Eu sunt................” (completează)
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: iertare, mulţumire, cerere
Psalmul 117 (116) Un rezumat al Bibliei într-o rugăciune
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui.
