I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Trimite, Doamne, Duhul tău Sfânt în sufletele noastre şi fă-ne să înţelegem Scripturile inspirate de El; ajută-ne să le interpretăm cu vrednicie pentru ca toţi să aibă profit. Vorbeşte Tu minţilor tuturor şi dispune inimile pentru credinţă. Amin”.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
În acel timp, Isus a venit în casă, şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. Când au auzit ai săi, au venit să-l ia, căci spuneau că şi-a ieşit din fire. Iar cărturarii care coborâseră din Ierusalim spuneau:
- Îl are pe Beelzebul! şi: Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli.
Dar el, chemându-i, le vorbea în parabole:
- Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? Dacă o împărăţie este dezbinată în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui, iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui. Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el. Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască lucrurile dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa. Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele şi blasfemiile, oricâte blasfemii ar fi zis, dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veşnic.
Pentru că spuneau:
- Are un duh necurat!
Au venit mama şi fraţii lui şi, stând afară, au trimis la el ca să-l cheme. 32 Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au spus:
- Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!
Iar el, răspunzând, le-a zis:
- Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?
Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus:
- Iată mama mea şi fraţii mei! 35 Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă. (Mc 3,20-35).
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?
Viaţa este o bătălie continuă, o luptă între bine şi rău. Şi în fiecare zi trebuie să alegem de care parte ne situăm, a binelui sau a răului. În Biblie, de la Geneză la Apocalips, întâlnim reflectată această bătălie, această luptă între bine şi rău care are ca protagonişti, în diferitele niveluri de acţiune, pe Dumnezeu, pe omul liber şi pe Satana sau ispititorul. Şi în faţa triumfului răului şi a înfrângerii omului, Dumnezeu decide să se implice până la capăt în această luptă şi avem Întruparea, Dumnezeu se face om în Isus Cristos. Şi de atunci Domnul Isus stă alături de omenirea rănită şi rea; şi oferă iertarea şi eliberarea.
De asemenea ne invită să fim protagonişti în această luptă, să-l urmăm pe drumul iubirii, al adevărului, al implicării pentru dreptate şi al dăruirii vieţii noastre căutând binele celorlalţi. Însă în acelaşi timp ispititorul continuă să fie activ şi vrea să ne ducă pe drumul egoismului, al mediocrităţii, al conformismului. Aşa cum bine spune papa Francisc: „Viaţa creştină este o luptă permanentă. Se cer forţă şi curaj pentru a rezista ispitelor diavolului şi a vesti Evanghelia. Această luptă este foarte frumoasă, pentru că ne permite să facem sărbătoare ori de câte ori Domnul învinge în viaţa noastră. Nu este vorba numai de o luptă împotriva lumii şi a mentalităţii lumeşti, care ne înşală, ne zăpăceşte şi ne face mediocri, fără angajare şi fără bucurie. Nici nu se reduce la o luptă împotriva propriei fragilităţi şi a propriilor inclinaţii (fiecare o are pe a sa: lenea, senzualitatea, invidia, geloziile, şi aşa mai departe).
Este şi o luptă constantă împotriva diavolului, care este principele răului. Isus însuşi sărbătoreşte victoriile noastre. Se bucura când discipolii săi reuşeau să înainteze în vestirea Evangheliei, depăşind opoziţia Celui Rău, şi tresălta de bucurie: «L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger» (Lc 10,18)” (Gaudete et exsultate, 158-159).
Pentru ca triumful binelui să fie posibil, trebuie să ne încorporăm în noua familie a lui Isus, căutând mereu să împlinim voinţa Tatălui. Este ceea ce a spus papa Benedict „Ce ne dă credinţa în acest Dumnezeu? Primul răspuns este: ne dă o familie, familia universală a lui Dumnezeu în Biserica catolică. Credinţa ne eliberează de izolarea eu-lui, pentru că ne duce la comuniune: întâlnirea cu Dumnezeu este, în ea însăşi şi ca atare, întâlnire cu fraţii, un act de convocare, de unificare, de responsabilitate faţă de celălalt şi faţă de alţii”.
Întrebări: Experimentez viaţa mea creştină ca o luptă între forţele binelui şi răului?
Descopăr acţiunea Duhului Sfânt în viaţa mea şi încerc s-o urmez? Simt comunitatea mea ca o familie, în care domnesc iubirea şi libertatea? Contribui la crearea acestui climat familial în comunitatea mea sau semăn dezbinare?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
„Isuse, dă-mi darul de a simţi acţiunea Duhului în viaţa mea şi în comunitatea mea”.
