I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Vino, Duhule Sfânt, şi botează-mă cu focul tău.
Vreau să fiu o creatură nouă.
Vino, Duhule Sfânt, pentru ca prin impulsul tău
să trec de la ascultarea la trăirea Evangheliei.
Vino, Duhule Sfânt şi dă-mi forţa pentru a-l urma pe Isus.
Fii tu însuţi însoţitorul meu. Amin.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
6 Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu,
nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu,
7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului,
devenind asemenea oamenilor,
iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om.
8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte,
până la moartea pe cruce.
9 Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat
şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul:
al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt,
11 şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn,
spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?
Ca predicator pasionat al Cuvântului, Paul adresează un îndemn fundamental creștinilor din Filipi: capacitatea de a „simți împreună” cu Cristos.
Introdus cu această invitație, pasajul cristologic citit constituie una dintre cele mai profunde și bogate sinteze ale misterului creștin. A intra în „despuierea” și „umilirea” Fiului iubit, care din iubire alege să se facă pe sine cel mai mic și mai sărac dintre oameni.
- Misiunea Fiului este primită de Tatăl: el l-a înălțat „mai presus de toți și de toate”. Slujitorul a devenit „Domn”, despuierea și umilirea s-au transformat în înălțare: în triumful învierii și al vieții Cristos își exercită domnia iubirii iar misiunea sa aduce rodul împăcării și al păcii. Contextul trebuie să ne facă să ne conformăm întreaga noastră existență planului lui Dumnezeu în Cristos Isus. Măsurat cu viața lui Cristos, umilit și înălțat, creștinul este capabil să interpreteze istoria cu categoriile și stilul indicat de Evanghelie. Viața noastră nu poate fi inspirată decât din schema cristologică a crucii și a gloriei, a anulării (kenozei) și a glorificării (doxa), a concreteții zilei de astăzi, trăită în lupta zilnică pentru credința Evangheliei și speranța în ziua de mâine, așteptată într-un stil lucrător în încrederea că Dumnezeu își va împlini promisiunile.
- Pasiunea pentru Biserică pe care o exprimă Paul atinge un aspect central: a împărtăși aceleași sentimente interioare. Cum trăiești comuniunea cu frații din comunitate?
- Modelul sfințeniei noastre este Isus. El a realizat unitatea între noi și cu Dumnezeu. Crești pe calea maturității spre unitate? Care sunt semnele de maturitate eclezială prezente în mediul în care activezi? Mai este un drum lung de parcurs pentru a ajunge la un nivel bun de maturitate eclezială? Imnul cristologic este o sinteză a evenimentului creștin: concentrează-te pe: „nu a considerat un beneficiu propriu”, „s s-a despuiat”, „s-a umilit”. A te face slujitor: ce implică acest adevăr în viața ta?
- Înjosirea, kenoza, nu este doar o atitudine morală, ci o alegere existențială care imită măreția divină: cum îți trăiești înjosirea zilnică? Cum se traduce în concretețea relațiilor interpersonale? Dumnezeu a ales să ne iubească astfel, prin moartea Fiului pe cruce: cum îi iubești pe oamenii care sunt lângă tine?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
Psalm de referință: Ps 22
Recitind cuvintele psalmului, transformă lectura fragmentului evanghelic în «rugăciune».
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
