I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Vino, Duhule Sfânt, şi botează-mă cu focul tău. Vreau să fiu o creatură nouă. Vino, Duhule Sfânt, pentru ca prin impulsul tău să trec de la ascultarea la trăirea Evangheliei. Vino, Duhule Sfânt şi dă-mi forţa pentru a-l urma pe Isus. Fii tu însuţi însoţitorul meu. Amin.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
1 35 În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. 36 Și, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!” 37 Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus. 38 Isus, întorcându-se și văzându-i că îl urmează, le-a zis: „Ce căutați?” Ei i-au spus: „Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învățătorule» – unde locuiești?” 39 El le-a zis: „Veniți și vedeți”. Așadar, au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan și-l urmaseră [pe Isus], era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „L-am găsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnă „Cristos” – 42 și l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa»” – care înseamnă «Petru»”
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ţie textul?
Avem un frumos exemplu al modului în care se începe a fi creştin. De fapt, evanghelia relatează începutul vieţii creştine pentru doi fraţi, Andrei şi Petru, plus un discipol care rămâne anonim. Aşa a început totul pentru ei. Să evidenţiem câteva cuvinte cu puternică încărcătură teologică ce domină în relatare: mărturie, a auzi, a urma, a căuta, a vedea, a rămâne, a găsi. Este o întreagă descriere a drumului de ucenicie, pe care o putem sintetiza astfel: a auzi, a urma, a merge, a vedea.
Cuvintele lui Isus din această relatare nu sunt multe, doar a vedea, a rămâne şi a găsi. Şi este invitaţia care ni se face fiecăruia dintre noi, pentru a trăi sau a retrăi momentul primei întâlniri cu Domnul, întâlnire care a fost adevăratul început al vieţii noastre creştine.
În acelaşi timp, această relatare ne prezintă o sinteză a metodei creştine pentru vestirea Evangheliei.
Însăşi natura creştinului constă, de aceea, în a recunoaşte prezenţa lui Isus Cristos şi a-l urma. Aceasta a fost experienţa frumoasă a acelor primi discipoli care, întâlnindu-l pe Isus, au rămas fascinaţi şi plini de uimire în faţa caracterului excepţional al celui care le vorbea.
Ce vrea să ne spună toate acestea?
În primul rând că credinţa creştină este autentică dacă este vie, dacă se hrăneşte dintr-o întâlnire personală cu Domnul. Doctrina şi morala sunt necesare, însă centrul a toate este această întâlnire cu Isus, cu Persoana sa vie, care ne face să-l urmăm. Şi această urmare implică în mod necesar a vedea şi a valoriza lumea aşa cum o vede şi o valorizează El (credinţa, doctrina, mesajul) şi a trăi aşa cum a trăit El (morala).
În al doilea rând că această întâlnire cu Isus este o experienţă personală şi, ca atare, nu este uşor de transmis şi nici de descris. Evanghelia nu abundă în descrierea intimităţii întâlnirii cu Isus, însă ne semnalează paşii săi prealabili şi efectele sale. În concret, este necesar să fim în atitudine de căutare a lui Dumnezeu şi de disponibilitate pentru a auzi ceea ce Domnul vrea să ne spună.
Cât priveşte efectele, Andrei iese din întâlnirea cu Cristos convins că l-a găsit pe Mesia, pe Mântuitorul promis, şi dispus să dea mărturie despre El. S-a transformat în discipol şi misionar al lui Cristos.
Cu privire la roadele întâlnirii de credinţă ne spune papa Francisc:
„Credinţa se naşte în întâlnirea cu Dumnezeul cel viu, care ne cheamă şi ne dezvăluie iubirea sa, o iubire care ne precede şi pe care ne putem sprijini pentru a fi trainici şi a ne construi viaţa. Transformaţi de această iubire primim ochi noi, experimentăm că în ea există o mare promisiune de plinătate şi ni se deschide nouă privirea viitorului” (Lumen fidei, 4).
Întrebări care să ne ajute în reflecţia personală:
Îmi amintesc de prima mea întâlnire cu Isus? Îmi amintesc cum şi pentru ce am început să-l urmez? Există persoane care m-au dus la Isus dând mărturie despre El? Am ajutat pe alţii pentru ca să-l întâlnească pe Isus?
Dau mărturie despre această întâlnire care a schimbat viaţa mea? În ce „locuri” l-am întâlnit pe Isus de-a lungul vieţii mele?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui tu Domnului?
V. Contemplă: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
„Isuse, te rog să mă inviți în fiecare zi să te urmez”!
