Ce este așa numitul „an pasto­ral”? – pentru unii poate este o în­trerupere „ca din plop” a studiilor, poate pentru alții este un an de re­laxare, fără stres, etc. Pentru mine, studiile încă au continuat, numai că, nu în forma clasică – stai în bancă, iei notițe – ci, într-o formă care te implică trup și suflet, inter­acționând cu oamenii. Pot să spun că marele beneficiu de a face anul de pastorație într-o parohie este faptul că ai ocazia să cunoști și să trăiești alături de credincioșii unei comunități fiecare moment din via­ța lor.

Când ne gândim asupra vocației nu știm, pesemne, ce este ea în mod exact, când a venit și încotro se duce. Ea se poate rezuma într-o simplă viață sau chiar de-a lungul mai multor vieți; poate fi chiar viața însăși, cu suișurile și cu coborâșurile ei. Ea mai poate fi o călătorie, de la un suflet la altul, într-un carusel în care, dacă consimțim, putem fi conduși unde, poate, ne doream dintotdeauna. Totuși, pentru că nu întrunește nici un sens fix, vocația poate întruni pe oricine, poate fi toate acestea, și nu numai; poate fi ceea ce simțim noi că trebuie să fie.