I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Duhule Sfânt, condu-mă ca să descopăr ceea ce Isus are pregătit pentru mine în Cuvântul său.
Duhule Sfânt, vorbeşte-mi pentru ca să pot asculta Vestea Bună.
Duhule Sfânt, comunică-mi ceea ce este mai profund din Evanghelie pentru a putea vesti şi trăi în comunitate.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat:
- Care este prima dintre toate poruncile?
29 Isus i-a răspuns: Prima este: «Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!» 31 A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea.
32 Cărturarul i-a zis: Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el 33 şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
34 Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe. (Marcu 12,28b-34)
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ţie textul, ce vrea să-ți dea Domnul?
Evanghelia de astăzi ne invită să medităm la necesitatea pe care o avem cu toţii de a distinge între lucrurile esenţiale şi fundamentale ale vieţii, de acelea care sunt secundare. Această căutare a unităţii şi simplităţii este o tendinţă în toate ordinele vieţii, inclusiv în viaţa spirituală. Mai mult, putem spune că întregul proces de maturizare în viaţă conduce la o mai mare simplificare sau concentrare în esenţial şi fundamental. Pentru acesta nu rămâne decât să primim şi noi cu o inimă deschisă învăţătura lui Isus despre „prima poruncă”, luând tot ceea ce presupune ea.
Pentru Isus este foarte clar că prima şi fundamentala poruncă este iubirea. Mai mult, aşa cum spune sfântul Paul, dacă nu este iubire, caritate, faptele mele, chiar și cele extraordinare, nu valorează nimic (cf. 1Cor 13,1-3). De aceea, este just şi necesar un examen al iubirii şi despre iubire în viaţa noastră.
De asemenea este sigur că iubirea, ca toate lucrurile sublime şi profunde, nu este deloc uşor de definit; şi mai mult dacă este vorba despre iubirea faţă de Dumnezeu. Este important să se evidenţieze că iubirea nu este numai un sentiment. Sentimentele pleacă şi vin. Pot să fie o minunată scânteie iniţială, însă nu sunt totalitatea iubirii. Maturitatea iubirii este cea care ajunge la toate potenţialităţile omului şi îl include, ca să spunem aşa, pe om în integritatea sa. Este vorba de a-l iubi pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră.
Cât priveşte a doua poruncă, aceea de a-l „iubi pe aproapele ca pe noi înşine”, remarcăm că termenul de „aproapele” se referă la cineva care are nevoie de mine şi pe care eu pot să-l ajut. Aşa cum Dumnezeu îmi cere în primul rând să-l iubesc cu toată fiinţa mea, tot aşa îmi cere să-l iubesc pe aproapele meu ca o prelungire şi verificare a iubirii mele faţă de Dumnezeu.
De asemenea este important să nu pierdem din vedere că în această a doua poruncă există două iubiri: iubirea faţă de aproapele şi iubirea faţă de noi înşine. În concret, ni se porunceşte să-l iubim pe aproapele în aceeaşi manieră în care ne iubim pe noi înşine. Adică iubirea faţă de noi înşine este şi ceva ce ne cere Dumnezeu; însă nu în primul rând, ci în al doilea rând şi în paralel cu iubirea faţă de aproapele.
Așadar iubire faţă de Dumnezeu, iubire faţă de aproapele, iubire faţă de noi înşine. Mereu iubirea.
Întrebări care să ne ajute în reflecţia personală: Care consider că sunt principalele porunci ale lui Dumnezeu în viaţa mea? Unesc sau despart iubirea faţă de Dumnezeu de iubirea faţă de aproapele? Includ iubirea faţă de mine însumi împreună cu iubirea faţă de aproapele? Dau prioritate iubirii ca prima pe care mi-o cere Dumnezeu? Înţeleg că iubirea dă sens jertfelor cultuale?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui tu Domnului?
V. Contemplă: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
