I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Doamne Isuse, îţi mulţumim pentru Cuvântul tău care ne face să vedem mai bine voinţa Tatălui. Fă ca Duhul tău Sfânt să lumineze mintea și faptele noastre şi să ne dea forţa de a urma ceea ce ne arată Cuvântul. Fă ca noi, asemenea Sfintei Fecioare Maria, Mama ta, să putem nu doar să ascultăm, dar şi să punem în practică acest Cuvânt. Amin.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu:
ce spune textul?
Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale. Cel plătit nu este păstor, căci oile nu-i aparţin. Dacă vede lupul venind, el lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte. Cel plătit fuge, pentru că nu-l interesează decât plata şi nu-i pasă de oi. Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele şi oile mele mă cunosc pe mine, precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viaţa pentru oile mele. Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul meu: va fi o singură turmă şi un singur păstor. Tatăl mă iubeşte, pentru că eu îmi dau viaţa şi o voi primi din nou. Nimeni nu mi-o poate lua; o dau de la mine însumi. Eu am putere să o dau şi putere am să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu.
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ţie textul?
Într-o cultură animalieră şi cu un fond seminomad de mulţi ani, imaginea păstorului este foarte puternică. Este aplicată călăuzelor, conducătorilor şi guvernanţilor poporului şi, mai ales, lui Dumnezeu. Sunt multe texte din Vechiul Testament care merg în această direcţie. Este suficient să amintim frumosul psalm 22: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic”.
Pentru meditaţia acestui text vom lua două poziţii diferite şi astfel putem face două meditaţii diferite, prima mai lungă, a doua puţin mai scurtă:
PRIMA: să ne plasăm astfel: noi ca oi
Există un mare contrast aici de care trebuie să ţinem cont: toată bunătate a păstorului şi toată negativitatea tâlharilor/hoţilor - celor plătiţi - lupilor. Noi ca oi rămânem la mijloc…
Ce face Isus, Păstorul cel Bun, în viaţa mea astăzi?
Experimentez că mă păzeşte, mă mângâie, mă ocroteşte şi mă însoţeşte?
Descopăr eu că intră cu respect şi delicateţe în viaţa mea prin „poarta” inimii mele?
Ascult eu că mă cheamă în mod personal pe numele meu: N.……………..?
Percep eu că merge în faţa mea arătându-mi cărarea fericirii adevărate?
Ce înseamnă că Isus este pentru mine „poartă” pentru a ajunge la mântuire? Care ar fi, sau ar putea să fie „porţile false” pentru mântuire?
Cum primesc viaţa pe care mi-o dăruieşte din belşug?
În ce formă îl accept pe Isus ca Păstorul cel Bun în viaţa mea astăzi?
Apreciez că şi-a dat viaţa pentru mine, că a murit şi a înviat pentru a mă mântui şi a-mi da din belşug viaţa nouă a fiilor lui Dumnezeu?
Cine este sau cine sunt, şi ce pot face tâlharii, hoţii, cei plătiţi şi lupii din timpul nostru?
Superficialitatea, maltratarea, discriminarea, căutarea plăcerii în formă desfrânată, alcoolul, drogurile, violenţa în toate formele sale, nesiguranţa, asasinatele…
Ce fac eu ca „oaie” din turma lui Isus?
Recunosc glasul Păstorului cel Bun în Biserică, în Biblie, în „persoanele bune” pe care Isus le-a pus şi le pune în drumul meu? Îl urmez pe Păstorul cel Bun? Vreau să fiu discipolul său? Mă las hrănit de „păşunile bune” la care mă duce însuşi Isus: rugăciunea personală, comunitară?
Îi urmez pe „necunoscuţi”? Ce glas aud? Mă distrag ascultând glasurile lumii care mă duc la indiferenţă şi la superficialitate? Mă las sedus de „cei plătiţi” din timpul nostru? Mă refugiez în Isus şi în învăţătura lui în faţa atacurilor tâlharilor/hoţilor şi a lupilor de astăzi?
Cine sunt pentru mine astăzi, în manieră personală şi particulară, tâlharii/hoţii, cei plătiţi şi lupii care mă pândesc cu mai multă forţă?
A DOUA: să ne plasăm în locul Păstorului cel Bun.
Sunt sau nu sunt „păstorul cel bun” după chipul lui Isus, unicul Bun Păstor? Trăiesc sau nu trăiesc vocaţia mea baptismală de a fi „alt cristos” în lume? În ce măsură răspund şi în ce măsură nu răspund?
Ce fac din partea lui Dumnezeu „în” şi „pentru” comunitate?
Unde descopăr eu că Isus îmi cere să mă concentrez mai mult? Asupra cui trebuie să exercit, în mod deosebit, „păstorirea lui”? De cine trebuie să am grijă, pe cine trebuie să ocrotesc, să conduc, să încerc să-l cunosc, să-l chem pe nume şi să-l duc la Isus care este Viaţa adevărată?
Consider că „îmi dau viaţa”? O „ofer” pentru Isus în slujba fraţilor mei? Sunt generos, serviabil sau sunt prea concentrat asupra mea însumi?
Ce-mi cere Isus astăzi… aici şi acum? Ce-mi şopteşte în acest moment de rugăciune?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui tu Domnului? Ps 23 (22).
V. Contemplă: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
„Isuse, Bunule Păstor, fie ca eu să ştiu să ascult glasul tău şi să discern ceea ce îmi ceri pentru a trăi după modul tău”
Față de cine trebuie să fii, în mod deosebit, imaginea lui Isus Bunul Păstor?
