I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Vino, Duhule Sfânt, şi revarsă-te cu putere.
Vino, Duhule Sfânt, şi umple de bucurie inima mea.
Vino, Duhule Sfânt, şi reuneşte-ne în comunitate.
Vino, Duhule Sfânt, şi aprinde-ne de iubire.
Vino, Duhule Sfânt, şi fă ca această întâlnire cu Cuvântul să constituie noi Rusalii. Amin.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea! 10 Dacă păziţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu! 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veţi ruga pe Tatăl în numele meu să vă dea. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!”.
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?
Acest text este continuarea celui pe care l-am citit duminica trecută. Cu toate că dispare tema viţei şi a mlădiţelor, continuă centralitatea poruncii de „a rămâne”, care acum se leagă cu tema „iubirii/a iubi”, dominantă în aceste versete. De aceea, seva, ceea ce dă viaţă mlădiţelor, este iubirea pe care le-o transmite viţa şi, pentru aceasta, a rămâne unit cu viţa, cu Isus, înseamnă a rămâne în iubirea sa.
De fapt, în v.9 Isus declară că iubirea este legătura care-l uneşte cu Tatăl său şi că această iubire este model şi cauză a iubirii sale faţă de discipolii săi. Urmează, după aceea, porunca de „a rămâne în această iubire”; şi această rămânere se înţelege ca o fidelitate activă faţă de o legătură stabilă şi include respectarea poruncilor lui Isus, aşa cum Isus a trăit rămânerea sa respectând poruncile Sale.
Isus îi face părtaşi pe discipolii săi de iubirea sa şi le dă porunca de a se iubi unii pe alţii cu această iubire divină. Pentru aceasta, creştinii, când se iubesc unii pe alţii cu această iubire, rămân în iubirea Tatălui şi a lui Isus.
Motivul pe care-l are Isus pentru a comunica aceste cuvinte este să împărtăşească împreună cu discipolii săi propria sa bucurie de a trăi în iubire, care este o bucurie completă, o bucurie deplină.
În vv.13-15 această iubire este precizată prin categoria prieteniei. Iubirea lui Isus este iubirea cea mai mare, deoarece constă în a-şi da viaţa pentru prietenii săi, pentru discipolii săi. Se foloseşte aceeaşi expresie, a-şi da viaţa, care îl caracterizează pe Bunul Păstor (cf. 10,11). Pentru a fi prietenii lui Isus şi, de aceea, receptori ai acestei iubiri mai mari, se pune drept condiţie respectarea poruncii iubirii reciproce (cf. 15,12).
Criteriul pentru a-l diferenţia pe servitor/sclav de prieten nu este cel al libertăţii ci acela al comunicării confidenţelor. De aceea, Isus se face prieten al discipolilor pentru că îi face destinatari ai revelaţiei. Este vorba despre o comunicare care creează comuniune, prietenie. Această iniţiativă a lui Isus se întăreşte cu tema alegerii, care spre deosebire de ambientul iudaic, unde discipolii îşi alegeau învăţătorul lor, aici Isus este cel care i-a ales pe ei. Şi la fel ca pentru Israel, această alegere nu este un privilegiu ci o responsabilitate, o angajare de a da roade care să rămână. Din aceeaşi evanghelie se poate deduce că rodul permanent al prietenilor lui Isus trebuie să fie iubirea reciprocă.
Întrebări: Sunt conştient de declaraţia de iubire pe care Domnul ne-o face în această evanghelie? Ce provoacă în mine să ştiu că sunt iubit în acest mod? Îl simt pe Isus ca prieten al meu? Primesc confidenţele sale şi i le destăinui pe ale mele? Intenţionez să pun iubirea în centrul vieţii mele şi al legăturilor mele? Înţeleg că iubirea reciprocă este adevăratul distinctiv al creştinilor?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
„Isuse, Prieten fidel, dă-mi o inimă atentă pentru ca să ascult confidenţele tale”
