I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Duhule Sfânt, fii însoţitorul meu în această întâlnire cu Cuvântul.
Duhule Sfânt, eliberează-mă de ceea ce mă împiedică să-l ascult pe Isus.
Duhule Sfânt, dăruieşte-mi docilitatea pentru a face viaţă evanghelia.
Duhule Sfânt, stimulează-mă pentru ca împreună cu comunitatea mea să fim vestitori ai Veştii celei Bune. Amin.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
1În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cána Galileii şi mama lui Isus era acolo. 2A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă. 3Lipsind [la un moment dat] vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu [mai] au vin”. 4Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”. 5Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune!”. 6Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. 7Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până sus. 8Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!”. Ei i‑au dus. 9Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire 10şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!”. 11Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?
Sensul liturgic al evangheliei despre nunta din Cana, prin legătura sa cu sărbătorile Epifaniei şi Botezului lui Isus pe care le-am celebrat mai înainte, este manifestarea Domnului Isus, prima care ne-o relatează Evanghelia lui Ioan.
În concret, la nunta din Cana, Isus se manifestă ca Mirele Divin al noului său popor, Biserica, pe care vine s-o răscumpere, s-o elibereze, s-o umple de bucurie şi veselie. Este o extraordinară Veste Bună, a lui Dumnezeu şi a iubirii sale faţă de noi. A apropierii sale şi chiar a iubirii sale pasionante.
Atât vasele goale cât şi vinul au aici un sens simbolic. Sfinţii Părinţi au văzut în „apa purificării” o figură a Legii, pe care Isus o transformă în harul Evangheliei. Purificarea prin Legea lui Moise s-a terminat; acum va fi rod al Evangheliei, al Cuvântului lui Cristos (cf. In 15,3). În afară de asta, faptul că erau goale ar arăta că legea a epuizat toate posibilităţile sale şi deja nu mai poate genera viaţă şi trebuie să lase locul său „vinului nou” al harului. De fapt, vinul nou de la nunta din Cana este vinul mesianic pe care El l-a păstrat până acum pentru că Isus transformă apa Legii vechi în vinul nou al Legii noi: „Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost date prin Isus Cristos” (In 1,17).
În faţa acestei manifestări, nouă ne revine să credem şi să experimentăm această iubire a lui Isus faţă de noi şi să acceptăm noutatea Evangheliei, să acceptăm transformarea apei în vin, trecerea de la regimul Legii la viaţa Harului. Adică, să ne lăsăm iubiţi şi mântuiţi de Dumnezeu.
Astăzi suntem invitaţi să medităm la multele goluri care există în viaţa noastră, așa cum sunt vasele din Cana. Goluri de iubire, de prietenii, de sens al vieţii. Ceea ce ne lipseşte pentru a fi fericiţi, pentru a fi plini. Şi ajungem să experimentăm şi golul ofertelor consumiste ale lumii care niciodată nu ne umplu total. O, de ne-am da seama şi i-am povesti asta Mariei. Pentru că Maria mereu îşi dă seama de golurile noastre, de ceea ce ne lipseşte şi îi spune asta lui Isus pentru ca să ne ajute, să ne umple cu iubirea sa. Domnul a venit pentru asta, este misiunea lui, este ceea ce Dumnezeu i-a poruncit să facă pentru noi.
Ştim că nu este uşor să acceptăm din inimă această Veste Bună. Un orgoliu subtil ne împiedică să încetăm a ne salva prin noi înşine şi prin mijloacele noastre în loc să ne deschidem la mântuirea care vine prin milostivirea lui Dumnezeu. Preferăm să rămânem cu vasele „pline”, însă cu apă; şi să nu acceptăm „noutatea veşnică” a vinului nou şi mai bun.
În sfârşit, fie ca Maria să descopere lipsa noastră de „vin” şi să mijlocească pentru ca Domnul să ne dea o bucurie debordantă şi o fervoare evanghelică pasionantă.
Întrebări: Sunt conştient de lipsa mea de veselie şi de bucuria de a trăi? Am simţit în ultima vreme vreo senzaţie de gol, de a nu mă simţi total mulţumit cu stilul meu de viaţă sau cu dorinţele şi proiectele mele? Am experimentat grija gingașă şi maternă a Mariei în viaţa mea? Recurg cu încredere la ea în problemele şi dificultăţile mele? Las ca Domnul să transforme apa mea în vin şi să mă umple cu iubirea şi cu bucuria sa?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
În timpul acestei săptămâni îmi propun să trăiesc bucuria cu un gest concret faţă de vreun frate pe care îmi este greu să-l accept.
