Duminica a IV-a din Advent

I. Invocă-l pe Duhul Sfânt

Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră pentru ca să putem citi Scriptura precum ai citit-o şi explicat-o ucenicilor pe drumul spre Emaus. Creează în noi tăcerea pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci şi suferinzi. Cuvântul tău să ne ajute să experimentăm, asemenea ucenicilor de la Emaus, puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. Amin.

II. Lectio:

· Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu – Luca 1,39-45

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹ Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt ⁴² şi a exclamat cu glas puternic: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! ⁴³ Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? ⁴⁴ Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! ⁴⁵ Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!"

• Caută să înţelegi ce spune textul:

Contextul: Vizita Sf. Fecioare dezvoltă scena buneivestiri, întrucât semnul promis de către înger se concretizează în acest fragment. Scena vizitei este aşadar o punte de legătură între cei doi fii ai celor două rude: Ioan şi Isus. Ioan este înaintemergătorul chiar şi prin mama sa, Elisabeta, care îl salută pe Mesia prezent în Maria din Nazaret şi dă mărturie despre el. Elisabeta înţelege că agitaţia copilului din sânul ei este anunţul profetic al bucuriei mesianice.

Structura textului:

- 1,39-40: Maria o vizitează pe Elisabeta: evanghelistul Luca subliniază reacţia imediată a Mariei la vestea că ruda ei este însărcinată. Maria ascultă Cuvântul şi îl pune în practică angajându-se la un drum de peste 100 de km prin munţii Iudeii. Este o călătorie din iubire faţă de ruda în nevoie, dar şi o călătorie misionară: Maria este de fapt arca alianţei care poartă în mijlocul poporului prezenţa mântuitoare a lui Dumnezeu.

- 1,41-42: Salutul Elisabetei. Vechiul Testament (Elisabeta) primeşte Noul Testament (Maria) cu gratitudine şi încredere. În întâlnirea acestor două femei se vădeşte darul Duhului Sfânt care determină tresăltarea de bucurie a copilului în sânul Elisabetei. Tresăltând în sânul mamei, Ioan îşi începe misiunea sa profetică, aceea de a-l recunoaşte şi de a-l indica pe Mesia. Spiritul profetic al copilului îi împărtăşit şi mamei, pentru ca ea să poată traduce în cuvinte experienţa trăită în interiorul trupului ei.

- „Binecuvântată eşti tu între femei…”: maternitatea este în general o binecuvântare, însă cea a Mariei este unică şi aduce cea mai mare binecuvântare. Elisabeta înţelege că ceea ce a zămislit Maria este izvorul şi plinătatea tuturor binecuvântărilor, Cristos (Ef 1,3).

- „Fericită aceea care a crezut…” Maria a devenit mama lui Isus pentru că a ascultat şi a crezut Cuvântul îngerului. Prima fericire a evangheliei după Luca este exaltarea credinţei Mariei, care a însoţit-o pe drumul vieţii şi a înrărăcinat-o în iubirea şi planul lui Dumnezeu. Condiţia de fericire este efectul stabil al binecuvântării lui Dumnezeu, care a fost primită şi a rămas asupra Mariei. Acest elogiu va fi completat şi cu cel al lui Isus însuşi care va spune: „Fericiţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl pun în practică” (Lc 11,28).

III. Meditatio: meditează care este mesajul textului pentru tine şi împărtăşeşte cu alţii rodul meditaţiei.