I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Vino Duhule Sfânt să ne descoperi marea taină a lui Dumnezeu Tatăl și a Fiului uniți de o unică Iubire. Ajută-ne să ajungem la ziua strălucitoare a Domnului, când în sângele lui Cristos se naște o lume nouă, fiul risipitor se întoarce acasă, orbul vede lumina, iar tâlharul căit e dezlegat de teamă și păcat. Murind pe cruce Cristos învinge moartea, iubirea învinge teama, iar vinovăția își găsește iertarea. Amin.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul? (Lc 15,1-3.11-32)
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci, le-a spus această parabolă:
11 Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui:
- Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!
Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus:
- Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!”.
20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus:
- Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău.
22 Însă tatăl a spus către servitorii săi:
- Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!
Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus:
- Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat.
28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său:
- Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
31 Atunci, el i-a spus:
- Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?
Deoarece parabola fiului risipitor subliniază chipul milostiv al lui Dumnezeu Tatăl, unii au ajuns să spună chiar că aceasta este „Parabola tatălui risipitor în milostivire şi iertare”. Fragmentul evanghelic face parte dintr-un şir de trei parabole ale milostivirii, introduse de situația vameșilor şi a păcătoșilor care se apropiau de Isus pentru a-l asculta (Lc 15,1). Aceste două categorii sunt simbolizate prin atitudinea fiului mai mic: el reflectă asupra condiţiei sale şi a celor pierdute, pentru ca să se întoarcă în final la casa tatălui său (cf. Lc 15,17-20).
Textul parabolei cuprinde două atitudini diferite: tatăl se înduioşează (Lc 15,20), pe când fiul cel mare este contrariat şi sever, total închis în fața comportamentul fratelui său: „acest fiu al tău care ți-a devorat averea cu desfrânatele” (Lc 15,30). În atitudinea fiului mai mare poate fi întrezărit comportamentul fariseilor şi al cărturarilor care „murmurau, spunând: «Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei»”. Fariseii nu se amestecau cu „păcătoșii”, pe care îi considerau impuri, ci stăteau la o distanţă cât mai mare de aceştia. Atitudinea lui Isus era însă cu totul diferită de cea a fariseilor și a cărturarilor.
Foarte sugestiv este contrastul dintre cei doi fraţi. Fiul cel mic şi-a recunoscut condiţia sa mizeră şi vina, şi s-a întors acasă spunând: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău” (Lc 15,18-19.21). Fiul cel mare a afișat o atitudine de aroganţă nu numai faţă de fratele său, ci şi față de tatăl. Nemulţumirea sa contrastează foarte mult cu bunătatea tatălui, care, „ieșind” din casă, l-a „implorat” să intre. Tatăl din parabolă a acționat în același fel cu cei doi fii ai săi: el este cel care le iese în întâmpinare pentru a-i chema în casa sa (Lc 15,20.28). Este imaginea lui Dumnezeu Tatăl care ne invită să ne convertim şi să ne reîntoarcem la el.
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
