I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Dumnezeule, Părintele vieţii şi Creatorul învierii, în faţa ta chiar şi cei morţi trăiesc; fă ca Cuvântul Fiului tău, semănat în inimile noastre să răsară şi să aducă roade în orice faptă bună, pentru ca în viaţă şi în moarte să fim întăriţi în speranţa gloriei. Prin Cristos Domnul nostru Amin”.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
20 27 Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat: 28 „Învăţătorule, Moise a scris: dacă cineva are un frate însurat care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său. 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, însurându-se, a murit fără copii. 30 Cel de-al doilea 31 şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii. 32 În cele din urmă, a murit şi femeia. 33 Aşadar, la înviere, cui îi va fi femeia soţie? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”. 34 Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; 35 însă cei consideraţi vrednici de lumea cealaltă şi de învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, o arată şi Moise în textul despre rug, când îl numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. 38 Însă Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?
Ne apropiem de sfârşitul anului liturgic. Evangheliile au ca temă învierea şi sfârşitul timpului. Capitolul 20 din Luca reuneşte conflictele lui Isus la Ierusalim. Astăzi avem conflictul cu saduceii, care nu credeau în înviere. În Israel credinţa în înviere se formulează în mod explicit destul de târziu şi pleacă de la experienţa promisiunii şi a puterii lui Dumnezeu. Iubirea sa este veşnică şi nu poate lipsi nici în faţa morţii: trebuie să o învingă şi să ne învie pentru a-şi menţine fidelitatea sa faţă de noi.
v. 27: au venit la el unii dintre saducei…(de la preotul Sadoc) un grup iudaic, singurul recunoscut ca preoţi legitimi (cfr. Ez 44,15). Acţionau în Templu şi în politică. Contrar fariseilor, nu se bucurau de consideraţie în popor. În teologie erau conservatori: nu acceptau Tradiţia orală, se supuneau Pentateuhului, care nu vorbeşte despre înviere. Iată de ce aduc problema leviratului (căsătoria între cumnaţi, cf. Dt 25,5-10).Dispar odată cu Templul
vv. 28-29: Moise a scris:... Saduceii îl consideră pe Moise mediatorul între Dumnezeu şi popor, prescrierile lui rămânând valabile. Legea leviratului era o practică comună în Orient decurgând din dorinţa de a supravieţui în fii şi a da continuitate familiei şi neamului. Fiul născut, juridic era considerat al defunctului. Saduceii expun aici un caz în stil popular.
v. 33: cui îi va fi femeia soţie?... Ce viziune materială despre viaţa de dincolo! Învierea ar consta într-o întoarcere la viaţa pământească, la bucurii, fecunditate şi fertilitate, dar crescute cantitativ; va fi şi o întoarcere la viaţa de căsătorie...
vv. 34-35: Isus le-a răspuns:...În lumea prezentă căsătoria este necesară pentru supravieţuirea omenirii, deoarece omul este muritor, dar cei înviaţi nu au nevoie de activitatea sexuală în vederea procreării.
v. 36: nu mai pot de acum să moară... Ideea nemuririi (nu lipsa trupului) se leagă de egalitatea cu îngerii (saduceii nu credeau în existenţa lor), deci căsătoria este tranzitorie. În tradiţia Bisericii acest text a produs o devalorizare a căsătoriei şi a sexualităţii, dar omul înviat nu este “dezumanizat”. Omul este bărbat şi femeie în vederea comuniunii, nu doar a procreării.
vv. 37-38: că morţii învie, o arată şi Moise... În Ex 3,6 Domnul i se revelează lui Moise cu un apelativ care exprimă convingerea că patriarhii sunt încă vii, dincolo de moarte. Domnul îşi revelează numele: “Eu Sunt”. De aceea discipolii lui Isus sunt chemaţi să trăiască precum fiii învierii, adică fii ai vieţii în Dumnezeu.
Întrebări care ne pot ajuta pentru împărtăşire:
Mesajul despre “viaţa veacului ce va veni” îmi trezeşte interes? Ce reacţie trezeşte în mine: indiferenţă, speranţă? Ce idei mi-am făcut despre viaţa viitoare? Ce înseamnă pentru mine învierea? Care sunt astăzi ispitele şi persecuţiile care-mi ameninţă credinţa?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
Tu nu eşti un Dumnezeu al celor morţi, căci pentru Tine toţi trăiesc!
