I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Duhule Sfânt, tu eşti suflarea Tatălui şi a Fiului în veşnicia fericită; tu ai fost trimis la noi de către Isus ca să ne faci să înţelegem ceea ce el ne-a spus şi să ne conduci la adevărul întreg; tu eşti pentru noi suflare de viaţă, suflare creatoare, suflare sfinţitoare; tu eşti cel care reînnoieşti toate lucrurile.
Cu umilinţă îţi cerem ca să ne însufleţeşti şi să locuieşti în noi, în fiecare dintre locurile noastre, ca un loc de iubire, un drum de fericire şi un mijloc de sfinţenie. AMIN”.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu: (Lc 18,1-8)
În zilele acelea 1 Isus le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja. 2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi [căruia] nu-i era ruşine de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!». 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”.
III. Ce spune textul?: Liturgia acestei duminici ne pune în faţă un text din evanghelia lui Luca despre rugăciune. Isus a spus o parabolă, pentru a arăta ucenicilor săi că trebuie să se roage mereu, fără să se descurajeze. Aşadar, nu suntem primii care se lovesc de dificultăţile rugăciunii. Înşişi apostolii „se descurajau”. A ne ruga „fără a ne descuraja… a persista în rugăciune… cu mult curaj, cu răbdare...”
Isus prezintă o parabolă plină de contraste, în care lecţia trebuie luată în „contrariul” exemplului dat: Judecătorul nedrept, judecătorul fără dreptate, este lipsit de conştiinţă şi (1) lipsit de bunătate. Refuză (2) multă vreme să „facă dreptate”. Din egoism, sfârşeşte prin a ceda unei sărmane văduve (3) care nu este nimic pentru el… ca să înceteze a-l sâcâi.
Cu cât mai mult, din contra, Dumnezeu care este infinit (1) binevoitor, „va face dreptate” (2) cu promptitudine, celor (3) aleşi ai săi pe care îi iubeşte şi care strigă către el.
Dacă un om atât de rău şi lipsit de scrupule, sfârşeşte prin a asculta o rugăminte, cu cât mai mult Dumnezeu este sensibil la rugăciunile celor sărmani.
Chiar în momentul „urcării la Ierusalim”, în momentul când Isus este lucid şi conştient că merge la condamnarea sa nedreaptă, de către judecători lipsiţi de dreptate, Luca are curajul să ne citeze aceste fraze ale lui Isus: „Dumnezeu va face dreptate aleşilor săi… Dumnezeu ascultă totdeauna prompt, fără a întârzia”. Afirmaţie aparent paradoxală. Când ne plângem că nu suntem ascultaţi, când spunem că nedreptatea continuă să domnească în lume... nu suntem oare invitaţi să purificăm ideea pe care ne o facem despre triumful dreptăţii? Victoria lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, trebuie să se exercite într-un mod cu totul altul decât aşteptăm noi. Suntem mereu ispitiţi să preferăm concepţiei lui Dumnezeu, concepţiile noastre umane, concepţiile noastre înguste. Rugăciunile noastre seamănă adesea cu un fel de somaţie, prin care îi cerem lui Dumnezeu să asculte de noi. Acest Dumnezeu „distribuitor automat” este un fals idol: introducem o monedă, apăsăm pe buton şi aparatul ne serveşte ciocolata cerută!
Când avem impresia că nu suntem ascultaţi, suntem invitaţi la comuniune cu Isus... care a fost ascultat în alt mod! „Să treacă de la mine potirul acesta”... Potirul suferinţelor nu a trecut de la el. Însă, prin moarte, el a trecut la bucuria învierii.
IV. Ce-mi spune mie textul?
Care sunt atitudinile văduvei? Sau ce anume ne atinge mai mult în ceea e ea face sau spune? Ce ne loveşte în atitudinea şi în vorbirea judecătorului? De ce? Ce anume ne învaţă parabola despre modul de a vedea viaţa şi persoanele? Unde am fi ajuns oare acum dacă Dumnezeu ar fi ascultat toate capriciile noastre exprimate la rugăciune?
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: Ps 63 (62).
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acțiuni concrete pentru această săptămână.
Ce voi face, începând chiar de ASTĂZI, ca să mi hrănesc credinţa? Oare mă rog?
