I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Duhule Sfânt, luminează-mă pentru ca, împreună cu Maria, să pot primi Cuvântul.
Duhule Sfânt, fă-mă docil pentru a primi mesajul care mă ţine pregătit.
Duhule Sfânt, ajută-mă în acest timp de aşteptare să pot întrupa Vestea Bună şi s-o împărtăşesc cu ceilalţi. Amin.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: "Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. 26 Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. 28 Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!
34 Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, 35 ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. 36 Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!"
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?
În fiecare advent Biserica îl pune pe creştin în situaţie vitală de speranţă: trebuie să aştepte, legat cu tot Vechiul Testament, venirea eliberării din partea lui Dumnezeu. Aşteptarea credinciosului este în fond speranţa într-o întâlnire definitivă cu Dumnezeu. Aici credinţa, ca întâlnire cu Dumnezeu, este substanţa a ceea ce aşteptăm.
A trezi această speranţă transcendentă, teologală, este marea dificultate şi, pentru aceasta, marea provocare la începutul ADVENTULUI. Dificultatea principală se află în ce trăieşte omul postmodern în imediat şi se conformează cu asta. Orizontul său de multe ori nu trece dincolo de consum şi asta se observă de fiecare dată mai mult în forma de a trăi şi a celebra Crăciunul fără distincţie de clase sociale. În unele este un consumism de fapt; şi în altele este numai un consumism de dorinţă. Într-o manieră sau alta, numai bunăstarea individuală apare ca obiectiv al aşteptării şi al cuceririi.
Însă mult dincolo de a condamna această atitudine de viaţă trebuie să înţelegem că în fond răspunde la dorinţa de fericire pe care o avem cu toţii. Da, în viaţă toţi oamenii căutăm fericirea, să fim fericiţi. Marea problemă este unde se găseşte această fericire pe care o căutăm? Este numai în bunăstarea economică, în posibilitatea de consum?
Pe bună dreptate aici trebuie să prezentăm adevărul integral al evangheliei ca veste bună care răspunde la această dorinţă de fericire, legitimă fără îndoială, însă al cărei obiect nu se găseşte în lucrurile din această lume, în bunurile de consum pământesc. Trebuie să prezentăm Vestea Bună a bucuriei mântuirii pe care prin milostivirea sa Dumnezeu o realizează în inima noastră dacă o deschidem lui Cristos: „Bucuria Evangheliei umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiţi de El sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos mereu se naşte şi se renaşte bucuria” (Evangelii gaudium, nr. 1).
Chiar şi în mijlocul marilor dificultăţi, suntem invitaţi să aşteptăm această mântuire care vine numai de la Dumnezeu. În acest sens spunea papa Francisc: „«Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!» (Lc 21,28). Şi în mijlocul tulburărilor nemaiauzite Isus vrea să arate marea sa putere, gloria sa incomparabilă (cf. Lc 21,27) şi puterea iubirii care nu se retrage în faţa a nimic, nici în faţa cerurilor tulburate, nici în faţa pământului în flăcări, nici în faţa mării înfuriate. Dumnezeu este mai puternic şi mai tare decât totul. Această convingere dă celui care crede seninătate, curaj şi forţa de a persevera în bine în faţa celor mai rele adversităţi. Chiar şi atunci când forţele răului se dezlănţuie, creştinii trebuie să răspundă la apel, având capul ridicat, gata să rezistăm în această bătălie în care Dumnezeu va avea ultimul cuvânt. Şi acest cuvânt va fi de iubire şi de pace!” (Omilia din 29 noiembrie 2015).
Întrebări: Ce gânduri îmi vin când văd veştile rele din lume? Primesc Cuvântul lui Dumnezeu ca forţă a vieţii mele? Găsesc în rugăciune tăria atunci când sunt descurajat? Ce mă gândesc să fac pentru a mă pregăti să trăiesc un Crăciun diferit, aşteptând şi sărbătorind venirea lui Isus în viaţa mea?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
„Isuse, ajută-mă să-mi pregătesc inima pentru venirea Ta”
