Parabola talanţilor (Mt 25,14-30)
Să trăim cu responsabilitate
I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Vorbește, Doamne, căci servitorul tău ascultă!». Vorbește-ne acum, Doamne. Vrem să facem loc Cuvântului tău, să permitem ca această pagină din evanghelie să îmbibe viața noastră ca să devină lumină și forță pe drumul nostru. Vrem să citim și să înțelegem: să nu întâmpinăm obstacole sau rezistență. Intră în golul vieților noastre cu forța Cuvântului tău. Vino cu adevărul tău în gândurile și sentimentele noastre. Amin”.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
25 14 Tot la fel, un om, voind să plece într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. 15Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria putere. Apoi a plecat. Îndată, 16 cel care primise cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci. 17 La fel cel cu doi talanţi, a câştigat alţi doi. 18 Dar cel care primise unul, s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său. 19 După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont. 20 Venind cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, spunând: «Stăpâne, cinci talanţi miai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat!». 21 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!». 22 Venind apoi cel cu doi talanţi, a spus: «Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat!». 23 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!». 24 [În sfârşit], venind şi cel care primise un talánt, a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat 25 şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talántul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!». 26 Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. 27 Deci trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la venirea mea, aş fi retras ce este al meu cu dobândă. 28 Aşadar luaţi de la el talántul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! 29 Pentru că oricui are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 30 Iar pe servitorul netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor!».
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ţie textul, ce vrea să-ți dea Domnul?
Lectio de astăzi ne concentrează în roadele pe care trebuie să le oferim Domnului atunci când el se întoarce. Aceste roade îi vor manifesta Domnului responsabilitatea noastră în viaţa de credinţă, în faptul de a fi discipoli ai lui Cristos, care se simt responsabili de Împărăţia lui Isus şi care o fac să crească prin faptele şi eforturile lor zilnice. Această Împărăţie este marele cadou (talant, monede) pe care Domnul ni l-a lăsat şi faţă de care trebuie să ne simţim responsabili, chiar dacă anturajul ne face să trăim adormiţi, în întuneric.
„Parabola talanţilor” ne semnalează tentaţia în care putem cădea, de a sta comozi şi de a nu produce roade cu bunurile pe care Domnul ni le-a încredinţat. Dumnezeu este mereu dispus să ne dea din belşug, în funcţie de capacităţile noastre, însă egoismul şi lenea de fiecare zi ne duc la iresponsabilitatea de a pierde acel puţin sau mult pe care l-am primit şi pericolul de a ne pierde pe noi înşine.
Stăpânul din parabolă este cineva care încredinţează „pentru un timp” bunurile sale servitorilor. Şi încrederea este pentru o cantitate limitată, în funcţie de capacitatea de administrare a fiecăruia.
Misiunea pe care şi-o asumă servitorii este tot „pentru un timp”, până când stăpânul lor se întoarce. Însă reacţia servitorilor este diferită.
Stăpânul nu cere cantităţi, ci evaluează şi judecă în funcţie de atitudinea pe care au avut-o servitorii. El se conformează cu ceea ce au reuşit să producă; ceea ce nu acceptă este forma temătoare şi comodă de autojustificare pe care servitorul rău a avut-o şi a cărui lipsă de responsabilitate îl lasă afară de la participarea la bunurile stăpânului său. Dumnezeu nu exclude pe nimeni din Împărăţia sa, noi ne excludem pe noi înşine cu lenea şi iresponsabilitatea noastră.
Întrebări care să ne ajute în reflecţia personală:
a. Suntem conştienţi că am primit din mâna lui Dumnezeu multe daruri, cum ar fi credinţa, botezul, harul, iertarea, speranţa activă, caritatea şi atâtea alte bunuri?
b. Ştim să apreciem acel puţin sau mult pe care Domnul ni l-a dăruit sau ne folosim de pretextul că avem puţin şi nu facem nimic, imitându-l pe servitorul rău care a îngropat talantul său?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui tu Domnului?
V. Contemplă: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
