I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Duhule Sfânt Dumnezeule, ţie îţi încredinţăm aceste momente de rugăciune având o dorinţă arzătoare ca fiecare gând, cuvânt şi faptă să fie luminate de tine cerând în acelaşi timp harul de a te asculta şi a te urma. Amin.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu: (In 21,1-19)
1 În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel: 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. 3 Simon Petru le-a spus: "Mă duc să pescuiesc". Ei i-au zis: "Mergem şi noi cu tine". Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. 5 Aşadar, Isus le-a zis: "Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?" I-au răspuns: "Nu!" 6 Atunci le-a zis: "Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!" Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: "E Domnul!" Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina - pentru că era dezbrăcat - şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi discipoli au venit cu barca - pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi -, trăgând cu ei năvodul cu peşti. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti puşi deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: "Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!" 11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: "Veniţi şi mâncaţi!" Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: "Tu cine eşti?", căci ştiau că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. 14 Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morţi. 15 După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: "Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?" El i-a zis: "Da, Doamne, tu ştii că te iubesc". El i-a spus: "Paşte mieluşeii mei!" 16 El i-a zis iarăşi, a doua oară: "Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?" El i-a spus: "Da, Doamne, tu ştii că te iubesc". I-a zis: "Paşte oile mele!" 17 I-a zis a treia oară: "Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?" Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: "Mă iubeşti?" şi i-a spus: "Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc". Isus i-a zis: "Paşte oile mele! 18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi". 19 Dar aceasta a spus-o arătând cu ce moarte îl va fi glorificat pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: "Urmează-mă!"
III. O cheie de lectură:
Fragmentul evanghelic din duminica a treia din Timpul Pascal relatează o nouă apariţie a lui Cristos cel înviat, de această dată pe malul lacului Galileei. Cadrul în care are loc aceaastă apariţie este format din apostolii care după cele petrecute cu Isus Cristos la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui se întorc la meseria lor de la început. Ei se întorc la activitatea lor de pescari. Apostolii revin la nopţile cu muncă grea, cu bărci goale, cu feţe dezamăgite. În acest context al normalităţii cotidiene, apare Cristos cel înviat, arătând prin aceasta dorinţa sa de a fi cu noi în interiorul activităţilor noastre; în cercul acţiunilor de fiecare zi. Isus se reîntoarce la cei care l-au abandonat în timpul pătimirii sale şi în loc să le ceară acestora să îngenuncheze în faţa sa, este el cel care îngenunchează în faţa focului pentru a pregăti hrana asemenea unei mame care se îngrijeşte de copiii ei. Isus le cere ucenicilor: "Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!" arătând prin aceasta că peştele pregătit deja de el pe malul lacului şi peştele pe care îl aduc ucenicii sfârşesc prin a nu se mai deosebi unul de celălat. Aceasta este noutatea adusă de Cristos cel înviat care prin prezenţa şi ajutorul său favorizează un climat al prieteniei şi al simplităţii.
Sunt cinci aspecte care se evidențiază aici în mod deosebit: 1. Scena pescuirii minunate este în strânsă legătură cu scena relatată la capitolul şase al Evangheliei după sfântul Ioan unde avem discursul despre pâinea vieţii arătând prin această legătură cum Cristos cel înviat este Isus istoric. 2. Isus Cristos cel înviat se arată acolo unde şi când doreşte. 3. Cristos cel înviat invită comunitatea la ascultarea Evangheliei. "Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!". Doar Cristos poate să ne dea ceea ce avem cu adevărat nevoie; nu oricum, dar cu o abundență inimaginabilă. 4. Ucenicul iubit percepe imediat prezenţa Domnului iar Petru sare imediat în mare pentru a ajunge la Isus. 5. Comunitatea post-pascală are nevoie de medieri pentru a putea să existe. Comunitatea are nevoie de un interpret; comunitatea are nevoie de ucenicul pe care îl iubea Isus care să zică: E Domnul.
În acest tablou care îi prezintă pe ucenici la pescuit, avem o frumoasă imagine a bisericii, atât de mult inserată în istoria lumii şi atât de mult iubită de Isus: pe care acesta o aşteaptă, îi vorbeşte, o conduce, fiind în acelaşi timp forţa sa.
IV. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?
În noaptea aceea nu au prins nimic: Care este noaptea mea proprie?
În tăcere, ascult ASTĂZI această întrebare : « X… mă iubeşti? ».
Îndrăznesc să pun aici numele meu? Care este răspunsul meu?
V. Roagă-te cu Cuvântul meditat: Ps 29(30).
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acțiuni concrete pentru această săptămână.
„« X… mă iubeşti?”
